Polonia nu-si poate permite financiar onoarea facuta de Statele Unite

Responsabilitatea acordata Poloniei de catre administratia SUA, aceea de a comanda fortele care vor asigura securitatea unei treimi din teritoriul Irakului, pare sa-i fi surprins chiar si pe oficialii

Responsabilitatea acordata Poloniei de catre administratia SUA, aceea de a comanda fortele care vor asigura securitatea unei treimi din teritoriul Irakului, pare sa-i fi surprins chiar si pe oficialii de la Varsovia, care, potrivit propriilor declaratii, nu se asteptau la asemenea onoare. Inca de la inceputul campaniei din Irak, Polonia a fost un aliat loial al Statelor Unite, sustinand cu tarie necesitatea atacarii regimului de la Bagdad si asumandu-si, in acelasi timp, riscul de a avea mari neplaceri din partea unor parteneri din Uniunea Europeana. (Mai mult, in ultima luna a fost semnat oficial si consistentul contract in valoare de mai multe miliarde de dolari, prin care Varsovia achizitiona avioane americane de lupta F16, desi, in calitate de viitor membru al UE, ar fi avut obligatia sa cumpere avioane produse de concerne europene). Totusi, pe plan militar, contributia acestei tari a fost una simbolica: doar 200 de soldati polonezi au facut parte din coalitia americano-britanico-australiana. Comanda unor forte NATO care controleaza o treime din teritoriul Irakului reprezinta insa o onoare pentru un destul de proaspat membru al Aliantei care, in ciuda marimii sale considerabile, nu s-a remarcat prin nimic in cei cinci ani de cand se afla in NATO. In acelasi timp, administratia americana pare sa fi dorit sa demonstreze importanta pe care Washingtonul o acorda "noii Europe", proaspetilor parteneri din Europa de Est, a caror loialitate este apreciata ca fiind "totala", comparata cu marile reticente ale "vechii Europe", antrenate de nucleul franco-german. Dincolo de aceasta onoare, care va aduce un important capital politic intern liderilor de la Varsovia, Polonia risca sa aiba mari probleme din pricina implicarii sale in Irak. In primul rand, guvernul polonez nu are fondurile necesare pentru a suporta intretinerea a unui efectiv de 1.500 pana la 2.000 de militari ce vor stationa in Irak pe termen nedefinit. Desigur, o parte din costuri vor fi suportate de americani, insa, chiar si asa, finantarea operatiunilor din Irak va fi deosebit de dificila. Apoi, alocarea unor sume suplimentare de la buget pentru operatiunile din Irak ii va nemultumi pe partenerii europeni ai Poloniei, care au acceptat sa suplimenteze substantial fondurile destinate dezvoltarii acestei tari care va deveni membra a Uniunii in 2004. In mod firesc, la Berlin sau la Paris se va pune intrebarea cum isi poate permite guvernul polonez sa finanteze trupele din forta de stabilizare, si daca nu cumva aceste eforturi suplimentare vor afecta procesul de adaptare a tarii la standardele UE. In plan imediat, pana se va ajunge la beneficiile obtinute de potentiale firme poloneze de pe urma reconstructiei Irakului, Varsovia va avea mai multe pierderi decat castiguri de pe urma implicarii sale in Irak. Diplomatia poloneza gandeste insa pe termen lung si mizeaza pe avantajele unui parteneriat privilegiat al tarii cu Statele Unite. Deja, oficialii polonezi si-au asumat un rol de mediator intre "vechea Europa" si SUA: aflat la Washington, ministrul polonez al apararii, Jerzy Smajdzinski, a propus ca efectivele din componenta fortei de stabilizare conduse de polonezi sa fie daneze si germane, cooperarea dintre aceste contingente fiind "deosebit de eficienta". Deocamdata, Germania nu pare interesata de asemenea mediere si a anuntat, prin intermediul ministrului sau de externe, Joschka Fischer, ca nu va trimite trupe in forta de stabilizare din Irak.