Pentru o redefinire a infractiunilor

Semnaland in editia precedenta necesitatea unei noi politici penale, ne-am creat obligatia de a concretiza aceasta idee. O indeplinim acum, cu precizarea ca exprimam opinii strict personale. Incepand

Semnaland in editia precedenta necesitatea unei noi politici penale, ne-am creat obligatia de a concretiza aceasta idee. O indeplinim acum, cu precizarea ca exprimam opinii strict personale. Incepand cu inceputul, pledam pentru o regandire a definirii si denumirii infractiunilor, in sensul unei terminologii diferentiate dupa gravitatea faptelor. Dreptul socialist, obsedat de egalitarism formal, a desfiintat impartirea infractiunilor in categorii. Fara indoiala ca sintagme ca "temnita grea" si "munca silnica" apartin definitiv trecutului, insa o clasificare a faptelor incriminate in doua sau trei mari categorii pare indispensabila. Termenul de "crima", abandonat in exclusivitate pentru limbajul literaturii politiste, ar fi bine sa reintre in terminologia juridica pentru a se separa faptele grave de delicte. Penologia (stiinta regimului de penitenta) ar dispune astfel de repere mai certe, la fel procedura penala sub aspectul definirii competentelor, iar rolul preventiv-educativ al legii s-ar accentua. In acelasi spirit, se impune o alta conceptie legislativa in ceea ce priveste dimensionarea pedepselor. Limitele din reglementarea actuala sunt nepermis de distantate ("de la 6 luni la 5 ani" sau "de la 5 la 20 ani"), la care se mai adauga tolerantele si mai largi permise de reglementarea circumstantelor agravante si atenuante. In aceste conditii, forta legii nu mai inseamna nimic, transferandu-se aproape integral in puterea judecatorului. Prin aceasta se pierde aproape cu totul efectul preventiv al reglementarilor, deoarece amatorul de a comite o infractiune nu se mai teme de taisul implacabil al normei de drept, sperand sa se descurce, in cazul in care este prins, printre limitele excesiv de elastice ale acesteia. Asadar, suntem pentru o anticipare cat mai precisa si detaliata a pedepselor prin lege, aproape ca in tarife. Sa-si faca si individul calculul exact: asta comit, atat voi primi. Doar asa va medita mai serios inainte de a trece la fapte. Cu aceasta am intrat in domeniul sentimentului de impunitate, inamicul numarul unu al ordinii de drept. Incalcarea legii incepe prin sfidarea ei, iar sfidarea se naste din dispretul fata de orice inseamna ordine, adica fata de ceilalti. De la galagia din vecini pana la comportamentul rutier agresiv si de la vulgaritatea verbala pana la ocuparea discretionara a domeniului public, o multime de atitudini exprima comportamentul social tot mai alienat. Altfel spus, marii inamici publici isi fac ucenicia si castiga tupeu "impunandu-se" la inceput prin "simplu" comportament agresiv. Amenintarea, palma, injuratura, scuipatul, aruncarea murdariei, tot ceea ce provoaca timorarea sau dezgustul omului civilizat constituie manifestari opuse si contrapuse ordinii. Chiar daca nu toti hotii de oua fura maine boi, patul germinativ al marii criminalitati este asigurat prin generalizarea sfidarilor marunte. Nu ignoram determinarile economice, culturale, psihologice, sociale ale marii criminalitati, dar, in context, insistam pe esenta sentimentului de impunitate, care-l imbata, in egala masura, pe cutitarul din discoteca rurala si pe bernevicii de pe soselele patriei. N-am auzit sa se fi pus vreodata problema gradualizarii sanctiunilor - prin lege! - in functie de periculozitatea obiectului folosit. N-ar trebui sa se inteleaga ca militam pentru exces de represivitate. Dimpotriva, am crezut intotdeauna ca inasprirea pedepselor la semnalul statistic nu reprezinta decat demagogie. Nu pedepsele aspre, ci pedepsele cat mai exacte, previzibile, vor decide soarta delincventei. Si nu lanturile de fier, ci povara rusinii sociale. Aici nu numai sistemul ordinii de drept, ci intreaga societate e grav restanta. Respectul pentru tescherea s-a generalizat prea repede si prea fara discernamant. Scriau ziarele ca un neam prost local si-a cumparat respectul urbei cu un camion cu carnati si o cisterna cu bere; sa-i fie de pomana, dar se vorbeste ca, la sfarsitul parangheliei, acelasi barosan s-a retras "in intimitate" cu un VIP ca si el, un derbedeu al Bucurestilor, sa joace table sau barbut; VIP-ul bucurestean ar fi castigat 125.000 dolari... Revenind la caramizile ordinii de drept, sa enuntam succint alte teme susceptibile de o abordare noua si cutezanta in gandirea juridica. Justitia se poticneste si clacheaza adesea din cauza minciunilor. Predispozitia endemica spre nesinceritate ori sinceritate "dozata" impotmoleste curent drumul spre adevar. In mod paradoxal insa, sperjurul sanctionat constituie o raritate. Fara a epuiza temele de reflectie pentru o noua politica penala, incheiem aratand ca orice schimbare ramane ineficienta fara asigurarea unei justitii independente, dar autoreglabile. Inamovibilitatea e gresit confundata cu lipsa oricarei raspunderi profesionale si morale. Corectitudinea magistratilor trebuie asigurata zi de zi si proces cu proces. Acum ea depinde de propria constiinciozitate, de sperietoarea cate unei arestari din an in paste si de gentiletea presedintiala de a imparti medalii cu galeata.