Paul Lambrino, ultimul asalt la Casa Regală
0Astăzi, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începe ultima fază a litigiului prin care prinţul Paul de România pretinde să fie primit cu drepturi depline ca membru al Casei Regale.
Maiestatea Sa Regele Mihai I de România (90 de ani) este aşteptat astăzi, de ziua onomastică, la Curtea Supremă de Justiţie într-un proces vechi de 20 de ani în care contestă calitatea de nepot al lui Paul Lambrino (63 de ani),dar şi pe cea de frate al lui Mircea-Grigore Lambrino (1920-2006).
Procesul de la Curtea Supremă este ultima cale de atac pe care Regele Mihai I o mai are împotriva recunoaşterii hotărârii judecătoreşti luate la 6 februarie 1955 de Tribunalul din Lisabona, cu toate drepturile ce decurg din aceasta. Magistraţii portughezi au stabilit atunci că Mircea-Grigore Lambrino, tatăl lui Paul Lambrino, este rodul relaţiei dintre Regele Carol al II-lea şi Ioana Zizi Lambrino.
În cazul în care această decizie va rămâne definitivă, Mircea-Grigore Lambrino va fi recunoscut ca fiu legitim, iar Paul Lambrino va putea deschide procese de revendicare a averii care a aparţinut Regelui Carol al II-lea al României.
Regele Mihai I (stânga) a contestat la Înalta Curte deciziile prin care Paul de România (dreapta) a obţinut în instanţe declararea tatălui său (Carol-Mircea) ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea
A treia oară la Curtea Supremă
Este pentru a treia oară când acest proces deschis de Mircea-Grigore Lambrino, autointitulat ASR Prinţul Carol Mircea al României, şi continuat de fiul acestuia Paul Lambrino, autointitulat ASR Prinţul Paul al României, a ajuns la Curtea Supremă.
Până acum, în două rânduri (19 februarie 2002 şi 14 aprilie 2005), magistraţii supremi i-au dat dreptate Regelui Mihai şi au decis rejudecarea dosarului, invocând mai multe motive procedurale.
Pe de altă parte, instanţele inferioare, de trei ori Tribunalul Teleorman (13 octombrie 1995, 1 iulie 2002 şi 29 decembrie 2008) şi de trei ori Curtea de Apel Bucureşti (1 aprilie 1999, 14 ianuarie 2003 şi 12 iulie 2010) au admis cererea celor doi Lambrino. Dosarul a ajuns pe rolul Tribunalului Teleorman după ce cei doi Lambrino au recuzat, în iulie 1993, toţi judecătorii de la Tribunalul Bucureşti.
Magistraţi acuzaţi de resentimente
În 2007, Regele Mihai şi soţia sa, Anne de Bourbon-Parma, au solicitat, fără rezultat, magistraţilor Curţii Supreme să mute de la Tribunalul Teleorman judecarea acestui proces. Motivul: resentimentele antimonarhice ale judecătorilor teleormăneni, care au dat dispoziţii defavorabile, fără a respecta regulile imperative ale Codului de procedură civilă. Procesul a tărăgănat pe rolul instanţelor, după ce, în 2006, Mircea-Grigore Lambrino a decedat. În cauză au fost introduşi moştenitorii acestuia, respectiv soţia Antonia Colville şi cei doi fii - Paul Lambrino şi Nicolas Alexander.
Antonia Colville nu a apucat să formuleze vreo precizare în acest proces, întrucât ea a decedat la scurt timp după soţul ei, iar în cauză a fost introdusă fiica acesteia, Emma- Louise Ropner, care a fost citată la mai multe adrese din străinătate. Magistraţii au pierdut mult timp pentru a identifica urmaşii Elenei Lupescu, ultima soţie a Regelui Carol al II-lea.
„Judecătorul portughez a aplicat legea română"
Ultima instanţă care s-a pronunţat în acest dosar, Curtea de Apel Bucureşti, a arătat că obiectul cauzei supuse judecăţii este exequator, recunoaşterea în România a unei hotărâri străine, astfel încât nu se poate pronunţa asupra probelor şi a modalităţii prin care instanţa din Lisabona l-a recunoscut pe Mircea-Grigore-Lambrino ca fiu legitim al Regelui Carol al II-lea.
Astfel, magistraţii au observat că judecătorul portughez a aplicat, „în primul rând, legea română, realizând trimiteri la prevederi legale româneşti pe care le-a apreciat incidente, la probe administrate în cauză, în temeiul cărora a concluzionat calitatea reclamantului, de fiu legitim al Regelui Carol al II-lea".