Părinții care cresc copii de succes nu fac niciodată aceste 5 lucruri. „Cei mai realizați oameni și-au atins obiectivele eșuând“
0Ca părinte, vei face greșeli. Este inevitabil. Cu toate acestea, modul în care vorbești și te comporți cu copilul îi poate afecta încrederea în sine și capacitatea mentală - care determină, în mare măsură succesul său viitor, spun experții.
Există câteva greșeli pe care toți părinții ar trebui măcar să încerce să le evite, pentru a-și încuraja copii să aibă încredere în ei, să se adapteze și să facă față provocărilor, notează CNBC.
Iată, așadar, cinci lucruri pe care părinții nu ar ar trebui să le facă niciodată, potrivit psihologilor și altor experți în educație parentală.
1. Nu-i răsfățați
Dacă îți răsfeți prea mult copilul, în loc să îl tratezi puțin mai dur, el nu va învăța ce înseamnă rezistența și perseverența, calități care îl vor face să reziste sub presiune, ca adult. Copiii puternici au, de obicei, încrederea de a se reface după eșecuri și de a continua să își asume riscurile necesare, calculate, arată cercetările.
Asta nu înseamnă nici că trebuie să-ți tratezi copiii mult prea dur. Stabilește așteptări rezonabile și trasează niște limite, este sfatul autoarei de bestselleruri și expertă în educație parentală, Esther Wojcicki.
„Cu cât ai mai multă încredere în copiii tăi că vor face lucrurile pe cont propriu, cu atât ei vor fi mai puternici”, a scris ea.
2. Nu-i pedepsi pentru eșecuri
Este important să înveți cum să te recuperezi după eșec într-un mod sănătos. Pedepsirea copilului pentru că a făcut o greșeală poate transmite un mesaj eronat: că eșecul este ceva de care trebuie să-ți fie rușine, mai degrabă decât un lucru temporar din care poți învăța, potrivit psihoterapeutului Amy Morin.
În schimb, ajută-ți copiii să-și dea seama ce ar trebui să învețe din fiecare greșeală, astfel încât să-și dezvolte încrederea necesară pentru a reuși data viitoare, a scris Morin pentru Make It, anul trecut. Puteți împărtăși povești despre propriile eșecuri și despre cum le-ați depășit, sau puteți oferi exemple de oameni de succes care au trecut peste greutățile vieții.
„Cei mai realizați oameni și-au atins obiectivele eșuând pe parcurs”, a scris Morin.
3. Evită atitudinea pesimistă
Lumea este plină de provocări constante. Uneori, cel mai ușor e să fii pesimist și să spui că nu se poate. Dar, amintiți-vă întotdeauna că „credințele și atitudinile noastre se răspândesc asupra copiilor noștri”, a spus psihologul educațional și expertul parental Michele Borba, pentru Make It.
Copiii optimişti sunt mai predispuşi să vadă obstacolele ca eşecuri temporare care pot fi depăşite, a adăugat ea.
Negativitatea excesivă poate determina copiii și adulții deopotrivă să renunțe mai ușor atunci când lucrurile devin grele, mai degrabă decât să lucreze pentru a găsi o soluție, arată cercetările.
4. Nu te enerva când copilul pune multe întrebări
Oricât de tentant ar fi să-ți implori copilul să nu mai pună un șir nesfârșit de întrebări – „Ce este asta?”, „Ce faci?”, „De ce??” — este important să îi încurajezi curiozitatea. Copiii învață mai multe și își amintesc ce învață atunci când sunt curioși activ, arată cercetările.
„Părinții celor mai realizați oameni fac întotdeauna o prioritate din învățarea lucrurilor noi. Și pentru că își învață copiii să îmbrățișeze curiozitatea, un lucru pe care îl iau foarte în serios este să răspundă la întrebări”, a scris autorul și cercetătorul cu bestselleruri dr. Kumar Mehta, pentru sursa citată, în 2021.
5. Nu reacționați exagerat
O notă proastă sau un conflict pe care îl are cu alți copii nu este sfârșitul lumii. Având în vedere cât de mult copiii tăi observă și deseori imită starea ta de spirit și comportamentul tău, este important să nu te lași pradă anxietății, potrivit psihologului Aliza Pressman.
În general, „nimic nu este o urgență” în viața de zi cu zi a copiilor tăi, a declarat Pressman, care a fondat Centrul pentru părinți Mount Sinai.
Anxietatea generalizată poate afecta negativ sănătatea mintală a copiilor, spun psihologii, ceea ce poate duce la afecțiuni precum depresia, care pot afecta motivația copilului de a reuși și încrederea în a-și asuma riscurile necesare.