Pagina cititorului: „Sunt la curent cu toate informaţiile“

Liviu Popa, de 25 de ani, citeşte în fiecare zi „Adevărul“ pentru a afla noutăţile care se petrec în jurul lui.

Tânărul lucrează ca funcţionar şi este abonat al ziarului de doar câteva luni. Spune că a ales acest cotidian pentru că este unul complex şi cuprinde informaţii complete din toate domeniile. „Îmi plac paginile de eveniment şi sunt interesat de subiectele care ne vizează direct pe noi, tinerii", explică Liviu Popa. În fiecare dimineaţă, înainte de a merge la serviciu, Liviu se pune la curent cu ce s-a întâmplat în toată ţara, fiind adesea cel mai bine informat dintre colegii lui.

„Citesc aproape fiecare pagină. Cel mai mult îmi plac informaţiile sportive, anchetele, dezvăluirile despre unele personalităţi şi reportajele. Îmi place faptul că informaţiile sunt clare şi că sunt întotdeauna argumentate", a adăugat tânărul. Acesta mai spune că a cumpărat ziarul „Adevărul" pentru prima oară pentru nepoţelul său, în perioada în care se distribuia cu CD-urile ori cărţile cu poveşti dedicate copiilor.

Fotbalul de vis

De câţiva ani, vrem să readucem gloria fotbalului în România, dar toate eforturile se risipesc în rezultate negative sau, în cel mai bun caz, nesemnificative. Cum ar putea fi altfel, dacă toată lumea se pricepe la fotbal, de la bătrânul comentator care nu a jucat niciodata la o echipă mare la fătuca specializată, mai degrabă, în fotbalişti, nu în fotbal. Nici fostele glorii nu se impun ca antrenori sau selecţioneri! Astă- noapte am visat că mi se cerea mie, un biet amator, să formez o selecţionată eficientă.

Ce era să fac? M-am pus pe treabă: Am luat loturile echipelor din ligile I şi II şi am ales 25 de jucători în formă, cu minimum 1,80 metri înălţime, dar a trebuit să admit, între ei, şi patru-cinci, cu talie mai mică, dar cu alte calităţi (viteză, detentă, tehnică, şut puternic). Nu i-am uitat nici pe stranieri. Şi totuşi, nu eram mulţumit. Atunci m-am gândit să naturalizez câţiva tineri talentaţi, dar nu prea scumpi. De exemplu, Traore. Îmi place jocul în viteză, dar e greu! Trebuie să admit temporizarea – asta înseamnă că nu voi putea avea o echipă scurtă. Terenul este acelaşi şi trebuie bine acoperit: 3 fundaşi cu 2 închizători în faţă – 3 mijlocaşi ofensivi şi 2 vârfuri, pe scurt (1-3-2-3-2) aşezare care, în situaţii defensive, se poate transforma uşor în (1-4-1-3-2) sau chiar (1-5-3-2).

Am angajat şi trei preparatori: unul care să se ocupe de pregătirea fizică a lotului, inclusiv ce este săritura cu detentă, cum se obţine viteza maximă la sprinturi scurte etc. Altul se ocupă de pregătirea tehnică (nu contează dansul adversarului, ci cum se mişcă mingea). Al treilea se va ocupa de portari: priză, respingeri etc. Ar mai fi multe de spus, ce să-i faci dacă la fotbal mă pricep chiar şi eu, dar a sunat ceasul şi s-a rupt filmul visului. Dacă, în viitor, voi mai visa, voi mai scrie. Până atunci sper ca echipa mea să câştige campionatul. Vasile Moscu