Pagina cititorului: „Prea mult fotbal“
0Mirel Oltean, 42 de ani, fost militar, spune că „Adevărul“ este cea mai obiectivă publicaţie de pe piaţă şi că apreciază mult paginile de educaţie şi de cultură.
„Aceste domenii sunt primordiale pentru un om. Există atâtea cărţi de bucate care te învaţă cum să găteşti, dar aproape niciuna nu-ţi spune cum să foloseşti corect tacâmurile". Este de părere că fotbalul ocupă prea mult spaţiu în ziar. Ar fi încântat dacă balanţa ar înclina şi către tenis sau şah: „Interviuri cu oameni culţi din educaţie, cultură sau sport, iată ce m-ar încălzi că sunt român".
„Îmi place că ziarul nu abordează politică, iar dacă s-ar face acest lucru aş prefera să fie evidenţiaţi politicienii independenţi, nu cei care au în spate un partid. Politicianul independent vine în faţă cu propria bucătărie, cu valorile sale personale, nu cu susţinerea şi convingerile partidului", a mai spus Mirel Oltean.
Editorialul cititorului: Chelul nu renunţă la tichia de mărgăritar
Acum câteva zile, primarul unui mare oraş din România a decretat că supuşii pe care-i păstoreşte nu mai trebuie să fie trişti, ci veseli şi entuziaşti, indiferent de viaţa pe care o duc şi de problemele pe care le au în familie, la serviciu sau în mica lor comunitate în care îşi duc traiul zilnic. Mai mult, le indică şi calea de urmat: „găsirea de soluţii". Sintagma pare a fi la început de carieră în noua limbă de lemn care se prefigureză la noi.
Măsura impresionează, în primul rând, prin ineditul ei, punând sub semnul întrebării principii ale psihologiei şi logicii, ştiindu-se că oamenii au fost hărăziţi genetic să fie diferiţi. Unii sunt veseli din naştere, alţii, dimpotrivă, sunt introvertiţi, melancolici sau visători. Nu cred că-i putem schimba prin măsuri legislative. Nu-mi pot explica această măsură hilară decât printr-o presupunere logică, şi anume că domnul primar trece printr-o stare de angoasă în urma încercărilor prin care a trecut în ultimul timp şi încearcă, conştient sau inconştient, voit sau nevoit, să transfere această stare de angoasă şi supuşilor săi, urmărind, pe cale de consecinţă, să-şi aroge şi rolul de salvator al acestora, decretând starea generală de euforie. Propunerea mi se pare, totuşi, o bombă fumigenă cu puternic iz de cinism şi de naivitate, urmărind a crea derută şi diversiune. Nu cred că toţi concitadinii domnului primar au suficiente motive să fie veseli. Mă refer la oamenii obişnuiţi, adică la cei din pătura de mijloc şi din cea de jos. Dorin Arghir