Pagina cititorului: „Îmi plac articolele despre tineri“

Tereza Marinică este o reşiţeancă de 60 de ani. Ea a luat decizia să îşi facă abonament la ziarul „Adevărul“, întrucât cotidianul nu acordă o atenţie deosebită scandalurilor de pe scena noastră politică.

„Am abonament de un an şi sunt mulţumită de articolele publicate. Îmi place să văd materiale despre tineri şi ziarul vorbeşte din plin despre această categorie, dar şi despre situaţia economică a ţării", a spus reşiţeanca. Ea a adăugat că o interesează şi articolele despre pensionari.

„Vreau să ştiu ce se mai întâmplă cu pensiile şi care sunt deciziile care se iau acolo, la Bucureşti, pe această temă", a explicat Tereza Marinică. Femeia este şi bunica a doi copii minori. Pentru nepoţii săi a cumpărat colecţiile de DVD-uri cu  Scooby-Doo şi Tom şi Jerry. „Dacă nu aş fi avut abonament la ziar, nu ştiu dacă aş fi avut ocazia să prind colecţiile pe raft", a mai spus reşiţeanca.

Editorialul cititorului: O fantezie iredentistă

O aşa-zisă formaţiune politică, dar care, de fapt, este o organizaţie cultural etnică, UDMR, pe mână cu un episcop reformat, Tökés László, au inventat la Bruxelles o reprezentanţă a unei fanteziste „ţări secuieşti". O astfel de unitate teritorial-administrativă, constituţional recunoscută, nici pomeneală să existe pe harta României. Şi ca specialist în culturi şi civilizaţii, cu un doctorat multidisciplinar vizând Carpaţii Sud-Estici ca spaţiu de conservare şi continuitate a vetrei etnice româneşti, sunt în cunoştinţă de cauză cu „problema românească". Care, la această oră, este o falsă problemă, creată în laboratoarele iredentei de la Budapesta. Or, în Covasna, Harghita şi în jumătate din judeţul Mureş, majoritatea populaţiei este de origine maghiară ori maghiarizată şi prea puţin secuiască. O secuime care astăzi, conform ultimului recensământ şi declaraţiilor pe proprie răspundere, e pe cale de dispariţie. Iar ca entitate teritorial-administrativă ţara/ţinutul Szekeyfold n-a existat în alcătuirea „piele de tigru" a „Ungariei Mari" din cuprinsul Monarhiei (imperiului) Austro-Ungare.

Consultând excelentul „Meyers. Geographischer Handatlas"/Leiozig und Wien, Bibliographisches Institut, 1912, realizat cu o minuţie nemţească demnă de invidiat şi astăzi, am descoperit (şi am studiat cu lupa) doar comitatele... Haromszek (Trei Scaune)/judeţul Covasna de astăzi, Csik (Ciuc)/Harghita şi Maros-Torda (Mureş-Turda)/Mureş. Despre ce vorbim? Este, însă, vorba, fără pic de îndoială, de o reîncorporare în „Ungaria Mare" sau în ceea ce eufemistic geopoliticienii de la Budapesta numesc „Bazinul carpatic".

Nu sunt mânat de porniri xenofobe şi cu atât mai puţin antiungureşti (jumătate din sângele meu este maghiar şi am o reală admiraţie pentru Bartok Bela, Ady Endre şi chiar pentru poetul de excepţie care este Marko Bela), dar, ca istoric şi geopolitician, raţional, nu pot să nu văd în fantezistul... autonomism secuiesc decât o pornire sinucigaşă a „clasei politice" maghiare din România. Un ceardaş pe muchie de prăpastie. Alo, Guvernul României?  Dr George Coandă