Pagina cititorului: „Aveţi un ziar echilibrat“
0Una dintre colecţiile „Adevărul“ apreciate cel mai mult de braşoveanul Petre Popa este cea semnată de Jules Verne.
„Am strâns cărţile pentru fetiţa mea, Iulia, de 13 ani. Eu am fost fascinat de aventurile din cărţile lui Jules Verne şi de aceea îmi doresc să-i insuflu pasiunea pentru citit, chiar dacă la vârsta aceasta este mai greu. Cred că această colecţie face parte din categoria de cărţi care-ţi stârnesc dorinţa de lectură", a spus Petre Popa.
Braşoveanul a mărturisit că ziarul „Adevărul" este preferat de întreaga sa familie. El crede că nu există subiect care să nu-i atragă atenţia. În plus, Petre Popa a fost impresionat de campania despre Revoluţie, pe care a urmărit-o în mod special.
„Ceea ce îmi place cel mai mult la acest ziar este că găsesc în el subiecte din toate domeniile. Apreciez că nu e plin de cancan, ca alte ziare care se dau serioase, şi că se bazează mai mult pe ştiri", este de părere Petre Popa.
Editorialul cititorului: Prin cenuşa patriei
În 2011, scumpa mea patrie - pardon, a noastră - România rătăceşte prin propria-i cenuşă fără ţintă şi busolă. Niciodată, în existenţa mea desfăşurată din capitalismul românesc antebelic (ultima parte a regimului lui Carol al II-lea), via socialismul (unii-i zic comunism, dar n-a fost să fie) dejist-ceauşist, până în capitalismul sui generis de azi (e, recunosc, al naibii de dificil de-al „portretiza" politico-economic şi moral) de la răspântia a două milenii, această ţară fascinantă de la „porţile Orientului" nu şi-a consemnat pe răbojul istoriei sale contemporane un asemenea hibrys. Adică, în sens antic, o, fără precedent, catastrofală prăbuşire. Nu sunt de felu-mi fatalist şi nici pesimist. Însă, volens-nolens, realitatea - pe care ca om de presă şi istoric am fost obligat a nu mă face că n-o văd - mi se înfige-n conştiinţă ca o fatidică ghilotină.
Eu cred că cei douăzeci şi doi de ani de aşa-zisă democraţie capitalist mioritică - defectivă de orice umbră de umanism - au fost/ sunt marcaţi (brenduiţi, nu-i aşa?) de trădări naţionale şi de privatizate interese criminale care au aruncat ţara într-un genocid apocaliptic. Şi iată ecuaţia letală a acestui genocid: decapitalizarea premeditată multilaterală a României - tâlhărirea ei, sans frontiére, produsul fiind sfidătoarea „tagmă a jefuitorilor" - demilitarizarea/ demobilizarea iraţională - dezorganizarea ordinii publice şi a educaţiei naţionale - colapsul (virusarea) sistemului sanitar - pericolul sfârtecării iredentist şovine maghiare a ţării - depopularea prin înfometare = haos. Precizez: este un haos comandat.
Pribegim, aşadar, prin cenuşa patriei. Să-şi fi pierdut străvechiul meu neam vocaţia de Pasăre Pheonix? Mă încăpăţânez să cred că nu. Şi, tocmai de aceea, şi pentru că suntem la pragul unui nou an de la începutul celui de-al treilea lustru al mileniului al III-lea, fără să-mi fi pierdut speranţa, fac o urare: La mulţi ani Românie eternă!
Dr. George Coandă