Pagina cititorului: „«Adevărul» luptă pentru principii“

Dr. inginer Gheorghe Vertan, 69 de ani, citeşte „Adevărul“ de mai mulţi ani, iar în 2008 şi-a făcut abonament.

„Îmi place ziarul pentru că luptă pentru principii, care lipsesc din societatea noastră. În «Adevărul» găsesc cazuri concrete, cu fotografii şi date, nu lozinci", a afirmat timişoreanul.

Gheorghe Vertan ne-a spus şi ce ar dori să citească în ziarul „Adevărul": „Aş face o sugestie: să se lanseze inclusiv un apel la cititori, o rubrică intitulată «Care sunt problemele societăţii noastre?». Categoric, fiind pe ultimul loc în Uniunea Europeană, avem probleme, iar pentru rezolvarea lor îşi pot da cu părerea cât mai multe persoane".

Gheorghe Vertan ne-a mai spus şi că pe lângă exemplele negative ale societăţii, de care nu ducem lipsă, şi-ar dori să afle din paginile „Adevărului" mai multe poveşti ale oamenilor cu care ne mândrim.

Editorialul cititorului: Rugă pentru dascăli

Astăzi începe un nou an şcolar în învăţământul preuniversitar. Eveniment trăit direct sau indirect de trei sferturi din populaţia ţării (peste cinci milioane de elevi şi dascăli şi zece milioane de părinţi aferenţi).

O triadă greu încercată în ultimul timp, nevoită să suporte umilinţa a numeroase lipsuri şi eşecuri şi aflată la un pas de a-şi pierde şi speranţa, care, se zice, moare ultima. Sunt cinci milioane de spiriduşi care trebăluiesc într-un sistem buimac, bântuit de nevoi, nesiguranţă şi disperare, orbecăind într-un labirint fără ieşire.

Elevii sunt consideraţi „proştii Europei". O etichetă reală şi gravă. Dar şi mai grav e că se dă vina pe „proşti", când în fond adevăraţii vinovaţi sunt cei care ignoră „prostia" prin ignoranţa lor, adică cei care conduc destinele ţării. Dascălii sunt certaţi că în idealismul şi naivitatea lor continuă să viseze că viitorul ţării şi al copiilor e prefigurat de calitatea educaţiei. Dar e un vis pe care nu ni-l poate lua nimeni, un vis prin care ne-am dorit o lume plină de speranţe care la Revoluţie ocupau toate ecranele televizoarelor. O lume care suna aşa: „Vom învăţa şi iar vom învăţa. Vom munci şi iar vom munci. Vom fi cei mai buni din lume. Va fi bine pentru toată lumea." Suna frumos... suna ridicol. Suna ridicol de frumos.

Acum, după 21 de ani de neîmplinire, nu ne mai rămâne decât să adresăm o „Rugă pentru dascăli" care ar putea suna aşa:
Dă-le, Doamne, salarii decente şi certitudinea unui loc de muncă care să-i scutească de grija zilei de mâine;
Dă-le gândurile bune ale guvernanţilor şi respectul lor şi al părinţilor pentru valoarea muncii lor;
Adaugă la toate astea cuminţenia copiilor şi pofta lor de-nvăţătură;
Dă-le, Doamne, aceste daruri şi vei vedea cum se bucură ca nişte copii, ca şi copiii printre care trăiesc toată viaţa şi că altfel vor arăta roadele muncii lor.  Prof. G.  Butoi