Pagina cititorului

Lotte Schuster (67 de ani) este abonată la ziarul „Adevărul“ de aproape un an şi spune că a ales acest cotidian pentru că este complex şi cuprinde informaţii de interes naţional.„Îmi plac paginile de eveniment şi sunt interesată de subiectele care ne vizează direct pe noi, pensionarii“, a mărturisit Lotte Schuster.

„Îmi rezerv o oră pentru ziar"

În fiecare dimineaţă, la cafea, Lotte se pune în temă cu ce s-a întâmplat cu o zi înainte în toate regiunile ţării. „Citesc tot ziarul, de la prima la ultima pagină. Aproximativ o oră îmi aloc presei zi de zi. La televizor mă uit prea puţin", a adăugat pensionara. Ea a cumpărat ziarul şi în perioada în care se distribuia cu DVD-uri ori cu volume de poveşti. „Am un nepoţel de 6 ani care vedea reclamele la televizor despre cărţile «Adevărul», aşa că le-am cumpărat pentru el", a adăugat Lotte Schuster.

Un imn prea vechi

Imnul „Deşteaptă-te, române!", izvorât din vremurile zbuciumate ale istoriei naţionale, a fost, ca şi „Treceţi batalioane române Carpaţii!", pe placul milioanelor de luptători pentru libertatea şi dezrobirea românilor de sub imperii străine şi de convieţuire. Notorietatea lui s-a menţinut şi chiar a crescut în perioada postbelică (1945-1989) şi prin faptul că a fost interzis, astfel încât readucerea lui în actualitate în acele zile fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie 1989 a fost legitimă şi firească. Dar, judecând la rece, consider că, azi, acest imn este oarecum vetust.

În primul rând, versurile sunt greoaie, specifice epocii preeminesciene, marele poet ridicând ştacheta acurateţii limbii române literare, astfel încât versurile imnului cu greu se pot memora. În al doilea rând, valoarea estetică este abandonată în favoarea mesajului imnului.
În al treilea rând, conţinutul nu mai corespunde realităţii României actuale, ţară membră în structurile euroatlantice. Astfel, nu mai putem vorbi, azi, de „barbarii de tirani", „cruzii tăi duşmani", de voinicii care „sar ca lupii în stâne", „pizmă, răutate", „iataganul barbarei semilune" (suntem independenţi de Imperiul Otoman din 9 mai 1877!). Deviza „Viaţa-n libertate ori moarte", pentru care sunt chemaţi „preoţi, cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină" este superbă, dar nu mai este actuală.

Imnul „Deşteaptă-te, române!" a mobilizat atât masele, cât şi elitele, a străbătut epocile şi a contribuit deci şi la făurirea unităţii şi independenţei naţionale, dar el numai este de actualitate. Ne-am recăpătat libertatea deplină, independenţa este parţial refăcută în hotarele române, de barbari n-avem de ce să ne mai temem, căci sub această noţiune nu mai există, iar România, este apărată de însăşi statutul său de membră cu drepturi depline în NATO şi UE. Tudor Nedelcea