Olimpiada gunoaielor

Ştirile sportive de televiziune sunt episoade din telenovele cu fotbalişti În vara anului 1976, tata punea ceasul să ne trezească după miezul nopţii. Ne adunam în faţa televizorului ca

Ştirile sportive de televiziune sunt episoade din telenovele cu fotbalişti

În vara anului 1976, tata punea ceasul să ne trezească după miezul nopţii. Ne adunam în faţa televizorului ca să-i vedem pe sportivii noştri la Jocurile Olimpice de la Montreal: Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Vasile Dîba, Dan Grecu şi alţii.

Sportivii, nu vedetele noastre... Auzeam şi alte ceasuri care sunau la vecinii din bloc. A doua zi comentam cu pasiune spectacolul văzut la gimnastică, atletism şi handbal. Nu existau sondaje de audienţă TV, dar putem să admitem că milioane de români au văzut primul 10 din istoria gimnasticii mondiale.

Astăzi avem sondaje de audienţă, dar mai puţini telespectatori olimpici. Ştim cu precizie că, în finalele pe aparate de la Beijing, evoluţia la sol a Sandrei Izbaşa a fost urmărită, în miezul zilei, de 700.000 de români. Puţini români s-au trezit cu noaptea-n cap pentru a urmări live victoria maratonistei Constantina Tomescu. Jocurile Olimpice nu ne mai trezesc emoţii, ne plictisesc.

Alte jocuri sunt acum în minţile românilor: bălăcărelile şi bârfele din jurul stadioanelor. Nu mai suntem dispuşi să admirăm întrecerile sportive, ci suntem "vrăjiţi" de grobianismul unor personaje ca Becali, Turcu, Borcea, Iancu şi Dragomir.

Nu mai suntem atenţi la jocul lui Chivu, ci suntem curioşi să aflăm cum arată casa pe care şi-a cumpărat-o. Ştirile sportive de televiziune sunt episoade din telenovele cu fotbalişti (care fac rating, se poate verifica în sondaje).

Nu contează golurile înscrise, ci maşinile fotbalistului. Nu rezultatul meciului, ci înjurăturile grele ale antrenorului la adresa arbitrului. Nu ratările, ci dansul din buric al lui Borcea. Reporterii şi cameramanii se înghesuie să afle ce va zice Turcu despre ce-a zis Copos despre... Turcu.

Insultele debitate de aceşti "oameni de fotbal" au devenit pâinea albă a gazetarilor sportivi. Totul este relatat cu o dezinvoltură dobitoacă.

Orice meci important este transformat într-un război de presa noastră sportivă: războiul Rapid - Dinamo, războiul româno-bulgar, războiul Becali - Sandu, războiul Lupescu - Dragomir. (N-a avut România atâtea războaie în istorie câte avem acum în fotbal.) Şi toate aceste "războaie" sunt prezentate la TV, cu zâmbete ipocrite, de nişte pretinse ştiriste (cititoare de promptere) care, nu numai că nu au cultură sportivă, dar nu ştiu nici măcar regulile jocului de fotbal.

Nu mai suntem în stare să ne bucurăm de spectacolul sportiv, pentru că terenul este ocupat de gunoaie. Nici flacăra olimpică nu le poate arde.