Nesimtirea care ne ramane

Birourile reunite ale celor patru federatii sindicale din invatamant au decis suspendarea grevei generale, dupa 22 de zile de protest si mai multe reprize de interminabile negocieri si greve ale

Birourile reunite ale celor patru federatii sindicale din invatamant au decis suspendarea grevei generale, dupa 22 de zile de protest si mai multe reprize de interminabile negocieri si greve ale foamei aduse pana in punctul critic. Incheierea protestului nu s-a datorat nici priceperii negociatorilor sindicali, nici darniciei autoritatilor, nici macar temerii fata de pierderile financiare, oricum asumate din momentul incetarii lucrului. Un rol esential l-a jucat atentia fata de elevi si parintii acestora, care au fost tot timpul si in procentaj covarsitor alaturi de dascalii aflati in greva, prelungirea protestului riscand sa transforme recuperarea intr-o ineficienta goana contracronometru prin programa scolara. Dar factorul decisiv care, in ultima saptamana de protest, a facut ca o treime din grevisti sa voteze pentru suspendarea actiunii, a fost o imensa lehamite fata de modul in care guvernantii au inteles sa trateze intregul conflict, pe toti oamenii scolii si intelectualitatea in general. E vorba de nesimtirea cu care in prima faza au ignorat greva de avertisment si primele zile de greva generala, de nesimtirea de a veni cu solutii dictate din care nu lasau nimic, de nesimtirea de a vorbi despre interesul elevilor fara a incerca sa rezolve problemele, de nesimtirea de a ignora si pe grevistii foamei pana cand viata acestora a ajuns in pericol. In cele din urma s-a ajuns, cu pipeta sau cu forcepsul, la un acord care in fond nu multumeste pe nimeni. O nesimtire este minciuna coafata de 5% din PIB care nu se regaseste in proiectul de buget. Alta este cresterea salariala de 11,83%, o veritabila diversiune, caci majorarea este de fapt doar de 7,6%: pe opt luni cresterea e de 5,5%, si numai pe ultimele patru se adauga restul. Daca procentul este mult sub asteptari, el nici nu se aplica personalului nedidactic, lasat sa astepte o viitoare indexare pentru personalul bugetar, care va avea loc cine stie cand. Este tipicul divide et impera, prin care Puterea ii rasplateste chiar pe cei care au votat-o. Apoi, Guvernul a prins din zbor o alta idee a sindicatelor, grija fata de tinerii care intra in invatamant, a introdus-o in acord si se impauneaza cu ea, in stilul aceleiasi nesimtiri cu care minte si dezbina. In schimb, nu apare nici un cuvant despre acea veritabila reforma a invatamantului, fara de care toate legile calitatii sau descentralizarii vor ramane vorbe goale.

Alexandru Sanislav,
Sindicatul Liber din Invatamant Bihor