Naţia babelor smiorcăite

Naţiunea trebuie ţinută în depresie. Va aprecia cu atât mai mult găleata din campania electorală, şapca şi suta de lei din ziua alegerilor.

Chiar nu se mai poate trăi în ţara asta! Nu te mai lasă să copiezi la Bacalaureat, dacă poţi să-ţi închipui. Nu e fair-play: copiii au fost convinşi că vor putea lua examenul fără să înveţe nimic şi apoi Funeriu a schimbat regula! Nu e cinstit să fie un concurs cinstit! Huo!

Sunt câteva dintre replicile aruncate pe piaţă în urma şocului de la Bacalaureat. Dacă norma e furtul, atunci trebuie arătaţi cu degetul cei care nu fură.

Asemenea idei, propagate cu insistenţă de „formatori de opinie", explică de ce România este o ţară atât de uimitoare. În 20 de ani am reuşit să răsturnăm complet valorile. Impostorii, hoţii şi tupeiştii au devenit modelele de succes şi stâlpii noii societăţi. Problema lor este că unii se află la Putere, de unde storc naţiunea, şi alţii în Opoziţie, situaţie în care beneficiile sunt mult mai reduse. Pe fond însă, nici unii, nici alţii nu sunt interesaţi să schimbe nimic. Doar să se mai rotească la guvernare, să fie toată lumea fericită.

Nu e ciudat că toată lumea se plânge, dar nimeni nu încearcă să facă reparaţiile care ar îmbunătăţi sensibil lucrurile? Toţi se vaită de corupţie. Ba unii se mai luptă cu fenomenul de ani de zile, cu slabe rezultate însă. Dar de ce nu se umblă la Legea de finanţare a partidelor politice?

Văicăreala naţională e şi mai mare când vine vorba despre fondurile europene. Nu sunt autostrăzi, ţipă corul orfelinelor de serviciu. Nu sunt, dar de ce nu sunt? Pentru că trebuie ca un contract să fie umflat de cel puţin zece ori de la licitaţie la execuţie. Pentru că se cere para-îndărăt la fiecare semnătură. Pentru că atribuirea lucrărilor se face cu dedicaţie. Câştigă cine trebuie, nu cine ar putea realiza contractul în condiţii corecte. Banii obţinuţi finanţează politicieni şi campanii electorale extrem de scumpe. Oamenilor li se spune că România este coruptă în mod fatal.

Jelitorii de meserie îşi continuă misiunea. Au plâns pe vremea FSN, apoi şi-au smuls părul din cap pe timpul CDR, au înfierat corupţia guvernării Năstase, acum deplâng profund o stare de lucruri rea, dar abstractă. Concluzia este că nu se mai poate face nimic. Ceea ce este o minciună colosală. Dacă cineva şi-ar propune cu adevărat să lupte împotriva corupţiei, ar înregistra rezultate într-un an, nu în şapte. Dar nu e cazul. Naţiunea trebuie anesteziată şi ţinută în sărăcie. Va aprecia cu atât mai mult găleata din campania electorală, şapca şi suta de lei din ziua alegerilor.

Iar pe timpul mandatelor, babele smiorcăite ies seară de seară la televiziuni să deplângă din adâncul sufletului starea bietei ţărişoare. Până la urmă, nu politicienii sunt cei mai mari vinovaţi. Dacă sunt lăsaţi să fure, fură fără jenă. Dar „elitele" care scaldă naţiunea în depresie şi închid ochii când idolii lor se află la putere nu au nicio responsabilitate? Până la urmă s-au vândut şi prea ieftin.