Moartea egocentrismului

Iubiti fii in Domnul Hristos, Cel a treia zi inviat din morti, In acest imn de biruinta a vietii asupra mortii, de eliberare pentru totdeauna a omului de moarte, se cuprinde intreaga invatatura a

Iubiti fii in Domnul Hristos, Cel a treia zi inviat din morti, In acest imn de biruinta a vietii asupra mortii, de eliberare pentru totdeauna a omului de moarte, se cuprinde intreaga invatatura a celei mai mari sarbatori crestine. Este imnul bucuriei celei de negrait, ca Hristos din moarte la viata ne-a scos pe noi, din intuneric la lumina si din robia pacatului si a mortii la libertate ne-a trecut, deschizandu-ne "calea cea noua si vie" a Imparatiei Sale (Evrei 10, 20). Desi acest imn al "Pastilor celor de taina, noi si sfinte", cum canta Biserica in aceste zile pline de lumina cea neinserata, il auzim si il cantam de aproape doua mii de ani, acesta cu nimic nu si-a imputinat izvorul bucuriei, ci dimpotriva el improspateaza zborul nostru sufletesc spre dobandirea vechii vrednicii a nemuririi noastre, asa cum am fost ziditi de mana lui Dumnezeu. Sa ne deschidem de aceea, iubitii mei frati si surori in Domnul, inimile pentru primirea norului de marturii cu care sfanta noastra Biserica intampina an de an aceasta Sarbatoare a sarbatorilor pe batranele si frumoasele noastre plaiuri romanesti. Incepand cu vestirea atat de clara si de vie a Sfintei Evanghelii, cu luminile din mainile dumneavoastra, cu ecoul clopotelor si cantarilor, care leaga pamantul de cer, totul confirma tainic adevarul invierii lui Hristos. Invaluita in lumina invierii Domnului Hristos, intreaga noastra adunare devine in aceasta noapte un singur gand, o singura si deplina adeverire, in clipa cand raspundem: "Adevarat a inviat!" Tuturor ni se vesteste de catre Inger Invierea, dar si fiecare in parte este patruns de acest adevar, devine in realitate martor al acestei coplesitoare minuni, asemenea celor doi apostoli si femeilor purtatoare de mir prezente la mormant, in ziua de Duminica dis-de-dimineata. Insasi Biserica, prin cantarile ei, ii imbratiseaza pe toti cei prezenti glasuind: "Pastile cele ce sfintesc pe toti credinciosii". (...) Iubiti fii si fiice in Domnul, In acelasi Duh Sfant, prin iubire, rugaciune si spirit de partasie cu aproapele nostru intru bucurie, sa folosim libertatea lucratoare in legaturi de iubire frateasca, nu numai acum, in timpul sarbatorii Pastilor, ci avand-o ca pe o grija permanenta. Daca fara fapte credinta este moarta, libertatea neconcretizata in faptele Crucii si Invierii rataceste ca un duh lipsit de carne si oase, ramanand o plasmuire a mintii nesincera cu sine. Faptuirea binelui - scopul unic constructiv al libertatii autentice - necesita relatii corespunzatoare cu cei de langa noi, pentru ca nu putem fi buni mentinandu-ne cu indaratnicie diabolica in egoismul urmaririi intereselor exclusiv proprii, in izolare individualista. Numai impreuna, ca fii ai aceluiasi Parinte ceresc, cunoastem nemijlocit trecerea din moarte la viata, intelegand ca in libertatea noastra suntem responsabili si coresponsabili pentru binele semenilor si al creatiei lui Dumnezeu. In ciuda noianului de suferinte indurate de omenirea acestui inceput de secol, Iisus invie din mormant in fiecare an, in fiecare Duminica si in fiecare clipa, Biruitor desavarsit asupra mortii, si trage pe cei din adancul intunericului la viata si la lumina iubirii Sale. El ne cheama pe noi in primul rand, iubiti parinti si frati slujitori ai sfintelor altare, la "innoirea vietii" (Rom. 6, 4), spre a face ca darul libertatii sa rodeasca viata, sanatate si pace in sufletele celor pastoriti, care adeseori sunt cuprinsi de multime de suferinte sufletesti si trupesti. Zilnic avem prilejuri sa intalnim priviri rugatoare, maini intinse, trupuri incovoiate de povara grijilor si a necazurilor, asa cum odinioara se indreptau spre Mantuitorul Hristos. Copii orfani, copii ai strazii care si-au pierdut fericirea de a avea o mama; neputinciosi, cu lacrimi fierbinti pe chipurile lor nevinovate, toti acestia tanjesc dupa dragostea neimpartasita a parintilor care i-au parasit; tineri dezorientati si deseori inselati si rataciti, unii recurgand la amagitoarea si nimicitoarea placere a folosirii drogurilor, cauta o privire, un cuvant, un dreptar moral pentru viitorul lor; unii dintre acestia, victime ale prabusirii sufletesti si istoviti de loviturile crunte ale saraciei si marginalizarii, insetoseaza de cuvant si ajutor de imbarbatare; parinti uitati de fiii lor uneori, in caminele de batrani, cauta toiag al batranetelor, asteapta o raza de speranta de la noi. Iubiti parinti slujitori, iubiti credinciosi si credincioase, Ca slujitori si marturisitori ai Invierii lui Hristos se cuvine sa ne asumam cu mai multa grija aceasta chemare sfanta, stiind ca cei ce viaza in Hristos trebuie sa nu mai vieze pentru ei, ci pentru Domnul (2 Cor. 5, 15). Din largul lumii ne sosesc neincetat intristatoare vesti despre suferintele semenilor nostri, incercati mai ales de calamitati naturale, de razboaie, foamete si boli, de pierderea nadejdii in buna reintocmire a vietilor lor, incercari de care nu a fost ocolit nici tinutul strabatut si iubit de Mantuitorul Hristos, adica Tara Sfanta, unde si noi, prin vrerea Celui Preainalt si ravna vrednicilor nostri inaintasi, avem inaltate sfinte altare inchinate Dumnezeului Celui in Treime laudat. In fata multimii de dureri, lipsuri si temeri care ne inconjoara, si de aproape si de departe, noi, frati crestini, avem ca puternice arme de aparare rugaciunea - prin care chemam fierbinte milostivirea lui Dumnezeu asupra noastra si a intregii lumi - dar si lucrarea faptelor celor bune spre ajutorarea si mangaierea sufleteasca a tuturor celor ce tanjesc dupa ele. Caci acesta este dorul cel mai mistuitor al oricarui crestin adevarat: ca prin dragoste jertfelnica sa ne impartasim cu totii din rodul nemuririi, rasarit din lemnul Sfintei Cruci, pomul vietii vesnice. In felul acesta se arata forta spirituala regeneratoare a libertatii persoanei ridicate din moartea egocentrismului - ce striveste pe aproapele nostru - la viata pentru binele acestuia, fara limite si fara discriminari, viata care trebuie dusa pana la a ne pune chiar sufletul pentru fratele nostru, asa cum Insusi Domnul ne invata: "Mai mare iubire decat aceasta nimeni nu are: sa-si puna cineva viata pentru prietenii sai" (Ioan 15, 13). (...) Imbratisandu-va cu parinteasca dragoste si pretuire, va vestesc cu bucurie: HRISTOS A INVIAT! Al vostru parinte duhovnicesc pururea catre Prea Sfanta si de-viata-facatoarea Treime rugator, TEOCTIST, Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane