Mituri despre vaccinarea anti-HPV
0Comitetul de Prevenție al Societății Europene de Oncologie Ginecologică a identificat câteva mituri și mesaje false vehiculate pe internet și pe rețelele sociale online cu privire la vaccinarea anti-HPV. Acestea sunt demontate într-un articol de specialitate publicat de BMJ – Jurnalul medical britanic.
Autorii subliniază că astfel de mituri și informații false alimentează sentimentul de ezitare la vaccin care se manifestă la nivel global și care a contribuit la o acoperire vaccinală suboptimală, inclusiv în ceea ce privește vaccinarea împotriva COVID-19.
Mitul 1: Testele Papanicolau sunt suficiente
Introducerea programelor de screening pentru cancerul de col uterin bazate pe teste citologice a redus semnificativ incidența cancerului de col uterin, dar aceste programe au limitări și nu fac posibilă eliminarea completă. Programele de screening vizează doar cancerul de col uterin și nu toate bolile asociate cu HPV. Ele reprezintă doar o metodă de prevenție secundară, deoarece scopul lor este detectarea precoce a leziunilor precanceroase. Prevenirea primară a cancerului de col uterin, ceea ce înseamnă evitarea completă a unei infectări cu HPV, poate fi realizată în mod eficient prin vaccinarea împotriva HPV. În plus,vaccinarea împotriva HPV poate preveni și alte afecțiuni maligne determinate de această infecție.
Mitul 2: Vaccinurile HPV sunt noi, nu există date privind siguranța
Primele teste de vaccinare cu un vaccin monovalent HPV 16 (împotriva infecției cu tulpina de HPV 16) au început în 1997, iar rezultatele au fost publicate în 2002. Primul vaccin care a fost autorizat a fost vaccinul HPV tetravalent 6/11/16/18, care a devenit disponibil în 2006, urmat de vaccinul HPV bivalent 16/18, în 2007. Între timp, a doua generație de vaccin HPV nonavalent este disponibilă în Europa din 2016. Până în prezent, avem peste 25 de ani de experiență cu aceste vaccinuri.
Mitul 3: Vaccinarea HPV poate provoca insuficiență ovariană
Îngrijorarea legată de insuficiența ovariană se bazează, în principal, pe diferite rapoarte, studii de caz și analize care au evaluat sarcina la populațiile vaccinate împotriva HPV. Cu toate acestea, o evaluare din 2018 realizată pe un eșantion de aproximativ 20.000 de femei cu vârste cuprinse între 11 și 34 de ani nu a constatat nicio legătură directă între vaccinarea adolescenților și insuficiența ovariană. Conform unui studiu clinic de specialitate, doar 1 din 46 de paciente care suferea de insuficiență ovariană primară confirmată a primit vaccinul anti-HPV.
Mitul 4: Copiii nu sunt activi sexual, așa că de ce să-i vaccinăm?
Studiile au demonstrat că adolescenții vaccinați la o vârstă sub 15 ani au prezentat un număr mai ridicat de anticorpi anti-HPV decât adolescenții cu vârsta de peste 15 ani. Ei au avut un răspuns imunitar mai bun. Acest lucru, împreună cu rezultatele studiilor clinice care au arătat un titru de anticorpi persistent ridicat după administrarea a două doze de vaccinare anti-HPV la vârste mai mici, a dus la recomandarea a două doze la adolescenții cu vârsta sub 15 ani. Datele disponibile privind efectul pe termen lung arată o eficacitate aproape completă până la 14 ani de la vaccinare. De asemenea, știm că vaccinarea înainte de debutul activității sexuale este cea mai eficientă și că vârsta primului contact sexual diferă în funcție de persoane, țări și culturi.