Mitingul USL, o afacere riscantă

USL mai are de muncă până să facă joncţiunea cu strada.

Prin convocarea unui marş de protest care să-i aducă pe membrii PSD şi PNL spre Piaţa Universităţii, liderii Opoziţiei se aruncă într-o apă fără să-i cunoască adâncimea. Crin Antonescu şi Victor Ponta încearcă în mod firesc să câştige puncte decisive pe fundalul protestelor populare, dar acţiunea lor e cu două tăişuri.

E adevărat, protestul populaţiei are ţinte politice clare, cum sunt demisia lui Băsescu, demisia lui Boc, alegeri anticipate. Acelaşi lucru îl cere şi USL. Dar oamenii din stradă nu strigă: „Jos Băsescu, sus USL!" PSD şi PNL se grăbesc gândindu-se că Piaţa Universităţii abia aşteaptă să ajungă coloanele celor două partide. Din contră, până acum, protestatarii s-au ferit să fie percepuţi ca agenţi ai vreuneia dintre forţele politice. Dan Diaconescu nu a fost primit în Piaţă, nici Ludovic Orban.

Marele risc al marşului USL este să stârnească reacţii negative din partea protestatarilor din stradă. Deja au apărut manifestările antisistem. Sunt voci, nu multe, care blamează întreg eşafodajul politic pentru situaţia în care a ajuns România. Aceeaşi placă o foloseşte din plin propaganda PDL. E greu de explicat în aceste momente de nelinişte socială că nu democraţia este de vină, ci tocmai construcţia imperfectă a democraţiei şi mai ales abuzurile la care a fost supusă democraţia în România.

Iar la capitolul abuzurilor la care a fost supusă democraţia, guvernarea PDL se situează pe un loc de frunte. Emil Boc şi echipa sa s-au remarcat prin lipsă de transparenţă, aroganţă şi autism. Toate legile marilor reforme au trecut prin asumarea răspunderii, fără dezbatere şi fără acceptarea vreunui amendament. Premierul a rezistat în funcţie numai pentru că parlamentarii majorităţii au fost obligaţi să stea în bănci la votarea moţiunilor de cenzură. S-a ajuns astfel la situaţia paradoxală în care legile cele mai importante din ultimii ani să intre în vigoare fără un vot majoritar în cele două Camere.

Emil Boc a excelat în a se comporta ca o marionetă a lui Traian Băsescu, o ordonanţă ridicolă la cheremul capriciilor prezidenţiale. Când Traian Băsescu l-a demis pe Raed Arafat, Boc n-a zis nici pâs. Când acelaşi Traian Băsescu l-a rechemat pe Arafat la Ministerul Sănătăţii, premierul Boc a mormăit ceva legat de lipsa de informaţii! Dacă un premier nu ştie de ce renunţă la un om din echipa sa şi de ce îl numeşte la loc peste o săptămână, atunci nu are ce căuta la cârma guvernului.

Cu toate acestea, USL mai are de muncă până să facă joncţiunea cu strada. Puterea PDL se clatină. Asta nu înseamnă că, în mod automat, oamenii vor întinde covorul roşu pentru ca PSD şi PNL să intre triumfal în Palatul Victoria.

Ion M. Ioniţă este senior editor Adevărul