Ministerul Integrarii are un cuvant greu de spus la aprobarea proiectelor Leonardo

In pofida indicatiilor lui Adrian Nastase, cazul Puwak n-are cum sa ramana inchis. Si asta pentru ca unul dintre argumentele celor care i-au luat apararea ministrului Integrarii Europene se dovedeste

In pofida indicatiilor lui Adrian Nastase, cazul Puwak n-are cum sa ramana inchis. Si asta pentru ca unul dintre argumentele celor care i-au luat apararea ministrului Integrarii Europene se dovedeste a fi fals. Astfel, s-a tot spus, in aceste zile, ca doamna Puwak si ministerul pe care il conduce nu au avut nici o implicare in aprobarea proiectelor derulate in cadrul programului de formare profesionala Leonardo da Vinci, dat fiind ca autoritatea nationala de implementare este Ministerul Educatiei. Acest lucru este cel putin inexact. Proiectele Leonardo sunt aprobate de un Comitet National, format din 36 de persoane si condus de un presedinte (ministrul Educatiei) si de patru vicepresedinti. Unul dintre vicepresedinti este Razvan Cotovelea, director tocmai la Ministerul Integrarii. Ceilalti membri provin din zone dintre cele mai diverse - ministere, universitati, sindicate, patronate, societate civila etc. Argumentul ca reprezentantul Ministerului Integrarii are dreptul la un singur vot isi pierde din substanta daca intram in bucataria modului in care proiectele sunt aprobate. Teoretic, Centrul Leonardo, aparatul tehnic care primeste propunerile, trimite dosarele la o serie de evaluatori independenti, care le atribuie un anume punctaj. Dupa aceea, proiectele intra in dezbaterea Comitetului National Leonardo da Vinci, organismul care decide prin vot proiectele ce vor fi finantate. Unul dintre membrii simpli ai Comitetului National ne-a dezvaluit si cum decurge, practic, o sesiune de aprobare a proiectelor, care se tine, de regula, in sala de consiliu a Ministerului Educatiei: "Noi nu primim dosarele complete, ci doar niste sinteze intocmite de catre evaluatorii desemnati de Centrul Leonardo da Vinci. Acolo sunt trecute, in ordinea punctelor obtinute, proiectele eligibile, cateva rezerve si cele neeligibile. Dar nu ne putem face, de exemplu, nici o idee despre bonitatea partenerilor externi alesi de catre promotorii din Romania. S-a intamplat de cateva ori ca, la mica intelegere, unii membri ai Comitetului sa rastoarne acolo, pe loc, ierarhia stabilita de evaluatori si sa aprobe proiecte cu punctaje mai mici in detrimentul altora, care primisera punctaje mai mari. Suntem acolo un fel de carne de tun, pentru ca lucrurile se mai rezolva si dinainte, prin telefon". Rezulta de aici o anume vulnerabilitate in ce priveste calitatea principalilor actori in derularea unui program Leonardo, dat fiind faptul ca, in afara unei scrisori de intentie privind acceptul de a intra in parteneriat cu promotorul din Romania, nu exista, pe tot traseul de aprobare, nici un alt instrument de verificare a bonitatii partenerului extern.