Minionii sunt mai iubăreţi, mai pasionali, trăiesc mai intens

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

"Aş fi vrut să fiu o miniatură, doar pentru a fi cel mai bun amant. Dar sunt un gigant şi nu pot dărui prea multă pasiune…", se lamenta un poet, la începutul secolului trecut. Depinde

"Aş fi vrut să fiu o miniatură, doar pentru a fi cel mai bun amant. Dar sunt un gigant şi nu pot dărui prea multă pasiune…", se lamenta un poet, la începutul secolului trecut. Depinde sexualitatea de înălţime şi cum anume este întrebarea la care biologii şi sociologii au găsit, se pare, un răspuns.

Un celebru site matrimonial, lider în domeniul întâlnirilor pe internet, a publicat la un moment dat o statistică surprinzătoare. Astfel, în condiţiile în care media înălţimii în rândul populaţiei mondiale se situează în jurul valorii de 1,77 m pentru bărbaţi şi 1,63 m, pentru femei, 63% din întâlnirile finalizate cu succes - printr-un mariaj sau printr-o relaţie de lungă durată - includ parteneri cu o talie inferioară mediei, iar în 78% din cazuri, unul dintre parteneri are o înălţime mai mică decât media populaţiei.

Sondajul a rezultat prin compararea datelor înscrise de "lovernauţi" - termen folosit pentru cei care îşi caută parteneri pe net - şi care, pentru a se înscrie pe site, trebuie să completeze un chestionar referitor la înălţime, culoarea ochilor, constituţie etc. Este la fel de adevărat că un studiu ştiinţific nu se poate baza pe datele înscrise de celibatari interesaţi, date ce nu pot fi verificate.

Tocmai de aceea, cei care au realizat studiul au aplicat formula Laplace-Gauss. S-a stabilit astfel că bărbaţii care au o talie inferioară mediei au tendinţa să trişeze şi să pună câţiva centimetri în plus.

Toate aceste constatări ar fi putut să rămână neobservate sau cel mult fanteziste dacă departamentul de biologie al Universităţii Cornell n-ar fi coroborat datele obţinute într-un studiu ştiinţific care a confirmat primele concluzii. Explicaţia rezultatelor obţinute are un singur nume: endorfinele. Acestea sunt neurotransmiţători produşi de encefal şi care provoacă - printre alte reacţii - senzaţia de plăcere, chiar extaz, dar şi un sentiment de dragoste durabilă.

De altfel, implicarea acestor substanţe în alchimia dragostei este evidentă. Este dovedit faptul că masa creierului unui individ este direct proporţională cu talia acestuia şi variază între 1.300 şi 1.500 de grame. Producţia de endorfine este aceeaşi însă, indiferent de talie, cu alte cuvinte, o persoană cu înălţimea de 1,5 m produce aceeaşi cantitate de endorfine ca şi o persoană cu înălţimea de 2 m. Concentraţia de endorfine (cantitate/volum corporal) este deci mai mare într-un organism cu talia mai mică.

Efectul concentraţiei de endorfine

Specialiştii Universităţii Cornell susţin că cei cu talie mai mică sunt din acest motiv mai iubăreţi şi mai apţi să trăiască în armonie cu cei din jur. Cei mici de înălţime, adevărate "oale sub presiune cu hormoni", sunt mai pasionali, trăiesc cu mai multă intensitate viaţa.

Concentraţia crescută de endorfine este şi cauza pentru care organismul caută să crească în volum în perioada pubertăţii, susţine gerontologul Hans Kraunz. "Hormonii de creştere acompaniază adolescenţa - perioada de glorie a endorfinelor - deoarece, dacă organismul ar rămâne la acelaşi volum, sub asaltul concentraţiei crescute a hormonilor dragostei, viaţa individului ar deveni insuportabilă.

Individul ar deveni libidinos, obsesiv, erotoman, pervers şi hipersensibil. Se poate spune că, dacă n-ar creşte, adolescentul ar fi şi mai puţin suportabil pentru cei din jur, dar şi pentru el însuşi", susţine Kraunz. Încă din anii '50, antropologii au observat exact acest tipar comportamental - descris de Kraunz - la nivelul populaţiilor de pigmei din pădurile Africii Centrale. Această rasă nu are acea perioadă de creştere explozivă din perioada adolescenţei, caracteristică celorlalte rase umane.

Concentraţia de endorfine are influenţă şi asupra sexualităţii. "I would like to be a midget, just to be the best lover. But I am a giant, and can't give enough passion…" ("Aş fi vrut să fiu o miniatură, doar pentru a fi cel mai bun amant. Dar sunt un gigant şi nu pot dărui prea multă pasiune…") sunt versurile scrise de Martin Walt, un poet american care a trăit la începutul secolului XX, recunoscut pentru înălţimea sa neobişnuită. Presimţirile sale legate de înălţime şi capacitatea de a dărui dragoste au fost confirmate în cele din urmă de cercetătorii secolului XXI.

O altă explicaţie interesantă este cea oferită de etnologul austriac Fritz Versch în lucrarea sa "Places for loving" (Locuri pentru amor). Autorul evocă evoluţia sexuală a omenirii, pe parcursul a 2.500 de ani, de la jocurile amoroase ale Antichităţii la poveştile din grădinile Verssailles-ului, până în zilele noastre. Cel mai interesant capitol - "Secolul XX, supralicitaţia cărnii" - este cel mai interesant. Dincolo de evoluţia tehnologică, ultimul secol a dus şi la modificarea obiceiurilor sexuale.

Maşina, cabinele de probă, ascensorul, biroul (de altfel, cel mai mare scandal sexual al secolului XX a fost cel petrecut sub celebrul Birou Oval), fotoliul de cinema etc. F. Versch este de părere că cei înalţi sunt privaţi de experienţe sexuale inovatoare tocmai din cauza gabaritului. Aceşti oameni sunt condamnaţi la o sexualitate anostă, repetitivă, restrânsă la patul matrimonial sau, în cel mai bun caz, la cabinele de ascensor suficient de spaţioase.

"Deocamdată însă, până când toată populaţia globului va avea o talie medie din ce în ce mai mare - aşa cum arată măsurătorile efectuate în ultimii ani -, cei scunzi pot fi fericiţi: reputaţia lor de amanţi ideali rămâne inegalabilă", conchide F. Versch.

Hormonii de creştere acompaniază adolescenţa - perioada de glorie a endorfinelor - deoarece dacă organismul ar rămâne la acelaşi volum, sub asaltul concentraţiei crescute a hormonilor dragostei, viaţa individului ar deveni insuportabilă. Se poate spune că dacă n-ar creşte, adolescentul ar fi şi mai puţin suportabil pentru cei din jur, dar şi pentru el însuşi.
Hans Kraunz,
gerontolog