Medic: Numărul cazurilor de traumatism cranian este în creştere

Numărul cazurilor de traumatism cranio-cerebral este în creştere din cauza mai multor factori, printre care accidentele rutiere, cele de muncă, dar şi căderile. Asta în condiţiile în care în România recuperarea neurologică postraumatică este deficitară din cauza lipsei specialiştilor.

„Traumatismele cranio-cerebrale sunt în creştere din cauza mai multor factori. Dezvoltarea industriei auto, modul în care evoluează tehnologia în transport, până şi accidentele domestice s-au înmulţit. Din datele pe care le avem, putem spune că în Europa incidenţa oscilează între 1,4 milioane şi 1,6 milioane, majoritatea victimele ajungând să fie tratate în regim de urgenţă”, a declarat profesorul Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, la cea de a XI-a conferinţă anuală a Academiei Mondiale Multidisciplinare de Neurotraumatologie, care a avut loc la Istanbul.

În Europa sunt aproximativ 245.000 de persoane internate anual cu astfel de traumatisme, iar 66.000 dintre acestea mor din cauza complicaţiilor postraumatice.

„O metaanaliză recentă, care adună datele din 23 de ţări europene, estimează o incidenţă de 235 de cazuri noi de traumatisme cranio-cerebrale la 100.000 de locuitori în Europa. Acelaşi studiu arată că, în general, victimele traumatismelor sunt persoanele cu un venit scăzut şi o condiţie socială mai modestă. Starea materială este un factor de risc pentru traumatismul cerebral. La bărbaţi se constată o incidenţă mai mare decât la femei. Cei care au suferit o dată un traumatism cranio-cerebral recidivează”, a precizat profesorul Mureşanu.

Acesta a mai spus că traumatismele cranio-cerebrale sunt produse ca urmare a accidentelor rutiere, a căderilor, a accidentelor de muncă şi a folosirii armelor de foc, un factor de risc major fiind reprezentat de consumul de droguri.

Medicul Mureşanu a explicat că în Germania, costul mediu pentru îngrijirea unui pacient cu traumatism cranio-cerebral era, la nivelul anului 2004, de 2.500 euro, în Spania de 2.800 de euro, iar în Suedia de 3.000 de euro.

„România se confruntă cu unele probleme în cazul traumatismelor cranio-cerebrale. În primul rând este vorba despre un deficit mare de neuro-psihologi. Nu avem specialişti în recuperarea memoriei, de pildă. Nu este suficient să te poţi mişca din nou, cât să poţi comunica şi să te poţi reintegra în societate. Apoi, în Romania există patru-cinci centre în care pacientul este tratat multidisciplinar, foarte puţine. Ar fi nevoie de câte un centru în fiecare judeţ. Ar fi nevoie şi de dezvoltarea unei reţele private, dar este o latură extrem de costisitoare”, a adăugat preşedintele Societăţii de Neurologie din România, secretarul general al conferinţei de la Istanbul.

Profesorul Vlad Ciurea a prezentat la conferinţă un studiu privind traumatismele cranio-cerebrale la copiii cu vârste între zero şi trei ani.

„Am făcut un studiu pe traumatismele cranio-cerebrale la copiii 0-3 ani. Studiul a durat zece ani şi au fost analizate 439 cazuri. Victime sunt copiii nesupravegheaţi. Principala cauză a trumatismului este căderea din pat, din copac, de la etaj, apoi accidentele rutiere. Prevenţia este singura soluţie, altfel este un dezastru. La vârsta aceasta, capul este mai greu decât corpul. Cel mai mic copil cu traumatism cranio-cerebral era un copil de două zile. Moaşa l-a scăpat şi a căzut în cap. Cu cât o ţară este mai civilizată, cu atât toate măsurile de prevenţie sunt mai crescute”, a precizat profesorul Vlad Ciurea.

Medicul a mai spus că din totalul cazurilor analizate, o treime sunt traumatisme cranio-cerebrale.

„Aproape 27% dintre cei care cad în cap decedează, iar 10,9% rămân cu sechele”, a precizat profesorul Vlad Ciurea.

Medicul a mai spus că, din păcate, România are şi în cazul copiilor aceeaşi mare problemă la recuperarea neurologică posttraumatică.

„Recuperarea la zero-trei ani este un dezastru”, a precizat Ciurea.

Specialiştii susţin că, în contextul unei leziuni cerebrale, există o capacitate mai mare de regenerare, aceasta manifestându-se atât în leziunile acute de tipul accidentului vascular cerebral, traumatismului cerebral, cât şi în leziunile lent-progresive, neurodegenerative, de tipul tulburărilor neurocognitive.

„Ce ştim clar este că sistemul nervos este într-o transformare permanentă, determinată atât de nevoia de învăţare şi adaptare, cât şi de vindecarea unor leziuni. Ba chiar mai mult, am înţeles că aceste procese nu duc întotdeauna la rezultate pozitive, ci pot avea uneori şi ecou negativ (plasticitate patologică). Capacitatea de regenerare există peste tot în sistemul nervos, dar la intensităţi diferite. Creierul, de exemplu, se regenerează mult mai activ decât măduva spinării. Cu cât vom înţelege mai corect mecanismele complexe endogene ce stau la baza acestor procese, cu atât vom putea genera un efect terapeutic mai bun”, a mai spus profesorul Dafin Mureşanu.

La nivel mondial, cercetătorii depun eforturi susţinute pentru a reduce substanţial efectele leziunilor cerebrale sau ale măduvei spinării.

Preşedintele onorific al conferinţei Academiei Mondiale Multidisciplinare de Neurotraumatologie (ANM), profesor Klaus van Wied, a spus că nu atât supravieţuirea după traumatism este importantă, cât recuperarea şi integrarea în societate după un astfel de incident, iar cercetătorii exact acest aspect îl studiază. Dar pentru acest lucru este nevoie ca fiecare sistem să dezvolte cât mai multe centre pe neuroreabilitare.