Medic de terapie intensivă, despre hipoxia fericită, un simptom care nu alarmează pacientul cu COVID-19

Radu Ţincu, medic primar în secţia ATI de la Spitalul Floreasca a explicat la Digi24 ce înseamnă „happy hypoxia”, un simptom contradictoriu al pacienţilor cu COVID-19. Aceste persoane nu resimt o lipsă acută de aer, deşi nivelul de oxigen din ţesuturi coboară şi la 65% şi de aceea nici nu se alarmează, ca apoi starea lor să se degradeze brusc şi să fie intubaţi.

Este un tip observat de medici şi în alte părţi ale lumii, unde persoanele apropiate celor bolnavi au chemat salvarea pentru că aceştia aveau o culoare albăstrie a pielii, deşi păreau că respiră normal şi se simt bine.

Medicul de terapie intensivă Radu Ţincu spune că întreg organismul lor este afectat, inclusiv plămânii.

„În momentul în care îi monitorizăm, vedem că au un deficit în saturaţia oxigenului, o scădere a acestei saturaţii. Vin cu saturaţii de 65-70 la sută, fără să aibă neapărat o simptomatologie alarmantă. În mod normal, la un pacient care are o saturaţie atât de mică, ne aşteptăm să resimtă mult mai acut lipsa de oxigen decât o face în realitate. Este ceea ce se numeşte „silent hypoxia” (hipoxia tăcută) şi „happy hypoxia”. Este o hipoxie care nu-ţi creează niciun fel de simptom decât în momentul în care ajungi să fii intubat. Este un prag foarte labil între momentul în care ai această saturaţie - pe care o suporţi foarte bine - şi momentul în care ajungi să fii intubat. Suntem surprinşi, vă spuneam, că aceşti pacienţi au o simptomatologie foarte redusă comparativ cu starea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, imaginile tomografice sunt catastrofale, este o afectare pulmonară bilaterală, cu afectări de peste 50-60-70 la sută din ambele câmpuri pulmonare”.

Viclenia virusului care nu dă niciun fel de semnale bolnavului

Medicul explică că bolnavii pot să acuze cel mult o stare de oboseală, de apatie, acesta fiind şi simptomul pentru care se prezintă la spital.

Dacă am compara altă infecţie pulmonară care ar determina acelaşi grad de desaturare, pacientul ar fi mult mai simptomatic. Aici este partea interesantă pe care SARS-CoV-2 o determină: pacientul are afectare pulmonară de peste 7o la sută, bilaterală, dar nu resimte acest lucru decât atunci când se produce căderea bruscă ce duce la intubare şi ventilare mecanică a acestor pacienţi”, a arătat Radu Ţincu, potrivit Digi 24.

Ce este frapant este faptul că plămânii sunt afectaţi grav şi totuşi pacientul nu resimte o lipsă acută de aer.

„Am mai văzut pacienţi cu asemenea complicaţii pulmonare severe, însă aici ce te frapează este discrepanţa dintre cum se prezintă pacientul la spital şi care este imaginea radiologică. În mod normal, un astfel de pacient ar fi trebuit să fie mult mai grav, să resimtă într-un mod mult mai acut această afectare pulmonară”.

Degradare bruscă

La un moment dat, starea pacienţului se degradează, iar atunci intervenţiile minim invazive precum o mască de oxigen nu mai sunt suficiente, pacientul ajungând să aibă nevoie de ventilaţie mecanică.

„În acel moment, se creşte fluxul de oxigen pe masca facială, dar la un moment dat, chiar dacă ajungi la capacitatea maximă pe care o poţi livra, de 15 litri, nici aşa nu reuşeşti să compensezi afectarea pulmonară, pentru că mai rămâne foarte puţin din plămân care mai este funcţional. 

Atunci va trebui să duci pacientul în terapie intensivă pentru aplicarea unor manevre de ventilaţie mecanică non-invazivă, adică aplicăm pe faţa acestor pacienţi anumite măşti faciale speciale, conectate la un aparat de ventilaţie, sau sunt pacienţi cărora li se conectează la nivelul capului un cort, adică o copertină, conectată şi ea la un aparat de ventilaţie mecanică, însă acest aparat nu livrează doar oxigen suplimentar, ci îl livrează cu o anumită presiune şi cu anumite volume. Din acel moment, pacientul nu-şi mai poate realiza singur aceste schimburi gazoase şi este nevoie de o ventilaţie din ce în ce mai controlată.

Dacă nici aşa nu reuşim să compensăm deficitul pulmonar pe care aceşti pacienţi îl au, se ajunge la intubaţie şi ventilaţie mecanică, iar pentru foarte mulţi dintre ei reprezintă punctul terminal, pentru că pacientul care ajunge intubat şi ventilat mecanic are o mortalitate foarte ridicată, de peste 60-70 la sută. Acest lucru nu este cauzat de intubaţie, ci pentru că nu mai are capacitate pulmonară suficientă pentru a-şi realiza schimburile gazoase”, a explicat medicul primar ATI.