Mafia facturilor - reguli de functionare

* Datorita unor vicii de organizare, facturile originale sunt vandute de distribuitori ca la piata, cu sacosa * Nenea "comisionarul", omul care cere facturi pentru 40 de firme odata

Tigancusa care vinde facturi prin angrouri a ajuns un personaj clasic al tranzitiei romanesti. A fost fotografiata, filmata, politia a amendat-o, dar atat. Asta pentru ca, intotdeauna, "facturili le-am luat de la un nene, nu stiu cum ii zice, sa moara mama daca te mint!" Si, invariabil, anchetele IGP s-au oprit la acest nivel. Dar tigancile care scot facturile de sub fuste prin complexurile comerciale nu sunt decat niste sarmani distibuitori care vand surplusul productiei marilor "fabricanti" de facturi. Acestia au de acoperit o cerere imensa, pentru ca, dupa unele aprecieri modeste, 40 la suta din economia romaneasca functioneaza la negru, deci foloseste facturi fictive. Paradoxal, majoritatea facturilor folosite de evazionistii fiscali de la noi sunt facturi originale, securizate, tiparite de Imprimeria Nationala. Pur si simplu, folosind acte false, traficantii cumpara aceste facturi aproape fara riscuri. La ora actuala, in toata tara exista 42 de distribuitori autorizati de "formulare tipizate cu regim special comune pe economie", cum sunt numite facturile fiscale in limbajul sec al Ministerului de Finante. Practic, toate firmele din Romania cumpara facturile de care au nevoie de la acesti distribuitori. Pentru aceasta, majoritatea firmelor trimit la sediul distribuitorilor delegati, cu functia de simpli comisionari, care au o imputernicire de la administratori. Conform regulamentului de functionare al distribuitorilor, delegatii trebuie sa prezinte, la ridicarea facturilor, urmatoarele acte: imputernicirea, comanda pentru facturi, copie dupa cartea de identitate, o copie dupa certificatul de inmatriculare al firmei la Registrul Comertului si o copie dupa codul fiscal. Or, tocmai aici este veriga cea slaba a intregului sistem de control fiscal din Romania, pentru ca niste copii xerox de imputerniciri si copii certificate se falsifica extrem de usor. Distribuitorii verifica doar daca firma exista si are trecut corect codul fiscal. Oricum, un astfel de distribuitor are vreo 10 puncte de lucru, iar fiecare punct de lucru deserveste zilnic peste o suta de cumparatori de facturi, asa ca si aceste verificari se fac uneori de mantuiala. In acest fel, un "comisionar", inarmat cu un teanc de imputerniciri false, poate cumpara zilnic kilograme de facturi pentru zeci de firme si nimeni nu-l intreaba absolut nimic. Un astfel de "comisionar", pe care l-am descoperit dupa o simpla investigatie jurnalistica, e un anume Alexandru Nicolae Ghiban, cu domiciliul in Bucuresti, sectorul 3, pe strada Postasului nr. 4, bl. 10, sc. 2 ap. 47. Recent, Ghiban a cumparat de la un singur distribuitor facturi pentru vreo 30 de firme. In mai toate imputernicirile aparea trecut un asociat unic: Amalia Anastasescu. Toate celelalte date erau corecte. Dar, cateva firme, verificate prin sondaj la Registrul Comertului, nici vorba sa aiba acest asociat unic. Deci, in mod evident, imputernicirile erau false, dar distribuitorul a respectat regulamentul Ministerului de Finante si a verificat doar datele firmei, nu si corectitudinea numelui administratorului. Oricum, in alte cazuri, alti "comisionari", mai prevazatori, au folosit la falsificarea imputernicirilor datele complete ale firmelor. Ghiban nu s-a obosit sa faca acest lucru, pentru ca stia ca nu e necesar. Si apartamentul care ii figureaza in buletin ca domiciliu e inchiriat, de ani de zile, unui chinez. Shen Xiao Ming, ca orice chinez de la noi care se respecta, are, coincidenta, mici afaceri prin angrouri. Alti "comisionari" nu risca nici macar inregistrarea numelui in banca de date, la rubrica cumparatorilor de facturi. Astfel, bazandu-se pe controlul de mantuiala facut de distribuitorii de facturi, foarte multi se folosesc de carti de identitate furate. Asa se face ca pana si unii angajati ai unor institutii de stat au ajuns sa apara ca delegati fictivi a numeroase firme. O alta metoda des folosita este cea a actelor furate. Multe SRL-uri isi declara pierdute actele. Imediat dupa declaratie, fara nici un risc, cu actele respective se cumpara facturi originale. Datorita acestei brese in sistemul fiscal romanesc, aproape toate eforturile pentru limitarea economiei subterane au fost fara efect. In Romania, in acest moment, o factura fictiva poate fi depistata doar prin verificari incrucisate la mai multe firme. Astfel, sunt anulate, scurt, toate masurile luate de Imprimeria Nationala, care foloseste acum la tiparirea facturilor hartie autocopiativa securizata. Dar degeaba facturile originale au o droaie de elemente de control, daca aceste facturi sunt vandute atat de usor! Pur si simplu, daca vrea sa dea o lovitura dura economiei subterane, politia poate sa verifice lejer pe toti marii cumparatori de facturi care apar in baza de date a distribuitorilor. Dar, probabil, acest lucru e mai dificil decat amendarea tigancilor prin angrouri.