Lui Nastase i s-a dizolvat curajul

Adrian Nastase a dovedit, ieri, ca nu degeaba a stat ani de zile pe langa Ion Iliescu. Tehnica batistei pe tambal, indelung exercitata de seful statului, a fost insusita de ceva mai tanarul sau

Adrian Nastase a dovedit, ieri, ca nu degeaba a stat ani de zile pe langa Ion Iliescu. Tehnica batistei pe tambal, indelung exercitata de seful statului, a fost insusita de ceva mai tanarul sau discipol, care i-a dat utilizari noi. Cele 6 ore ale sedintei Delegatiei Permanente a PSD trebuiau sa fie cruciale pentru viitorul politic al partidului numarul 1 din Romania: restructurarea conducerii, elasticitate crescuta in luarea deciziilor, regandire a strategiei electorale - anunta insusi premierul. In locul reformarii, aceeasi reciclare a oamenilor si mesajelor cu termen de valabilitate expirat. Niciodata criza din interiorul PSD n-a fost mai vizibila ca in ultimele zile. Imediat dupa anuntul oficial al rezultatelor din turul doi al localelor, cand placa preinregistrata cu discursuri despre succesul electoral al partidului a inceput sa scartaie suparator, au aparut semnele de degringolada la varf. Mesajele si proiectele fracturate ale liderilor care brusc simteau nevoia sa se exprime "in nume propriu" dadeau impresia unei galere in care vaslasii s-au decis sa imprime fiecare propriul ritm si o directie numai de ei stiuta: Cozmanca vorbea de remaniere si de cauzele guvernamentale ale esecului din locale; Rus tragea clopotele la Cluj sa impuna raspunderea limitata pentru insuccesele din alegeri si autonomia interna in partid; Ponta se juca cu plastilina, incercand sa remodeleze varful piramidei de partid; D.I. Popescu se urca cu picioarele pe scaunul de presedinte PSD Bucuresti ca sa protesteze impotriva imputinarii vicepresedintilor, il evacua pe perdantul Geoana direct pe toboganul pentru resturi politice si il reimbarca din mers pe Vanghelie Recuperatorul. In vremea aceasta, carmaciul Nastase ameninta, taman de la Stambul, cu masuri drastice, mergand pana la aruncarea la apa adanca a tuturor si reimbarcarea doar a catorva alesi. Dizolvarea Delegatiei Permanente, chiar daca era greu de incadrat statutar, ar fi asigurat sansa unor reasezari in structura de conducere a PSD si, mai ales, eliminarea unor vicepresedinti "de drept", anchilozati in scaune de-a dreapta si de-a stanga liderului suprem. Curajul de pe pamant otoman al lui Adrian Nastase pare sa se fi dizolvat insa in apa Dambovitei, odata intors printre ai sai. Amanarea pana in august, la congres, a oricaror decizii privind schimbari la etajele superioare ale ierarhiei de partid echivaleaza cu incheierea lamentabila a oricarei discutii despre reformarea partidului. "Noi nu discutam despre cazuri", se justifica, penibil, premierul, intr-un interviu cu taxa inversa. Intr-adevar, nu cazurile izolate au dus PSD in starea de confuzie in care se afla acum, dupa rezultatul sub asteptari de la locale. Ci tocmai generalizarea acelor cazuri de oameni care au incremenit in scaune si in idei de aproape un deceniu. Semnalul electoral din iunie a fost destul de clar. Alegatorii au spus "ajunge" multora dintre politicienii cu fete inacrite de atatea mandate cumulate, care au ramas imobili in vreme ce Romania trecea pe langa ei. Degeaba se faleste domnul Nastase cu celebrul "30 la suta tineri pe liste", cu innoirea echipei de conducere, cand in linia intai sunt vazute aceleasi cefe si gusi de activisti neslefuiti. Publicul, chiar si cel fidel PSD, vrea sa mai vada si alte fete, sa auda si alte discursuri, sa isi lege sperantele de alt tip de oameni politici. Asa ca nu e vorba numai de "cazuri". Necazurile PSD se trag tocmai de la incapatanarea de a se opune oricarei reformari in interior. Pentru Adrian Nastase, sedinta de ieri a fost examenul de capacitate ca lider autentic. El trebuia sa ofere solutii la problemele grave de management politic pe care le are partidul sau. A iesit aseara din sala direct pe ecrane, schitand un zambet increzator, asemeni unui absolvent care isi minte parintii, spunandu-le "a fost usor, am facut tot". Macar sa aiba si el liniste in casa pana se dau rezultatele. Singura diferenta este ca in politica repetentia dureaza cel putin 4 ani.