Legea care stabileşte amenzi mai mari pentru firmele care ţin angajaţii peste program, fără plată, întoarsă în Parlament
0Preşedintele a trimis Parlamentului pentru reexaminare legea care impune amenzi drastice pentru firmele care îşi ţin angajaţii peste program fără să le plătească acestora orele suplimentare.
Camera Deputaţilor a adoptat în 18 septembrie, în calitate de for decizional, modificarea Codului Muncii în sensul ca nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară să fie sancţionată cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei pentru fiecare persoană identificată că prestează această muncă, conform g4media.ro.
În prezent, amenda este dată fără corelarea cu numărul de angajaţi aflaţi în această situaţie. Proiectul a fost iniţiat Adrian Dohotaru (ex-USR, acum independent) şi alţi parlamentari de la PSD.
În cererea de reexaminare, preşedintele Iohannis apreciază că Parlamentul ar trebui să clarifice dacă înăsprirea sancţiunii pentru încălcarea dispoziţiilor privind munca suplimentară vizează doar prestarea orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 din Codul muncii sau se referă/se aplică şi altor situaţii ce pot reprezenta încălcări ale Codului muncii.
Totodată, preşedintele consideră că ar fi necesar ca sintagma „pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”, din cuprinsul legii transmise la promulgare, să fie circumstanţiată la persoanele pentru care nu s-au respectat dispoziţiile privind munca suplimentară, în caz contrar putându-se înţelege că amenda ar fi aplicată tuturor persoanelor care prestează muncă suplimentară într-o companie, deşi dispoziţiile legii se aplică numai în cazul unor angajaţi.
Cererea de reexaminare a preşedintelui
Legea pentru modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii vizează sancţionarea contravenţională, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei, în situaţia nerespectării dispoziţiilor privind munca suplimentară „pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”.
În expunerea de motive a legii menţionate, iniţiatorii subliniază că modificarea este necesară pentru generarea unui efect disuasiv, de natură să determine o descurajare a prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală, în condiţiile în care norma în vigoare nu stabileşte o corelare a cuantumului amenzilor şi numărului de ore suplimentare efectuate cu numărul de salariaţi care au făcut ore suplimentare. Menţionăm că potrivit reglementării actuale, art. 260 alin. (1) lit. i) din Codul muncii prevede: „Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: (…) i) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”.
Având în vedere faptul că scopul reglementării este acela de a înăspri regimul sancţionator doar pentru situaţia prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 alin. (1) din Codul muncii – respectiv de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare sau, în cazuri excepţionale peste 48 de ore pe săptămână – dar cu îndeplinirea condiţiilor stabilite de art. 114 alin. (2) din Codul muncii, considerăm că, pentru un plus de claritate a legii, ar fi necesară circumstanţierea acestei sancţiuni, prin indicarea în mod expres a situaţiilor privind munca suplimentară de natură să atragă aplicarea unei amenzi contravenţionale. În acest sens, semnalăm că, potrivit dispoziţiilor art. 120 – 124 din Codul muncii există şi alte posibile încălcări ale regimului muncii suplimentare cum ar fi: efectuarea de ore suplimentare fără acordul salariaţilor; neplata orelor suplimentare sau neînregistrarea corespunzătoare a acestora; plata sporului prevăzut de lege pentru efectuarea muncii suplimentare, cu nerespectarea regimului prioritar al compensării cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice de la efectuarea muncii suplimentare; precum şi orice alte situaţii de încălcare a regimului juridic privind munca suplimentară, ce se pot ivi în practică. Faţă de cele arătate, apreciem că Parlamentul ar trebui să clarifice dacă înăsprirea sancţiunii pentru încălcarea dispoziţiilor privind munca suplimentară vizează doar situaţia urmărită de iniţiatori – cea a prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 din Codul muncii – sau se referă/se aplică şi altor situaţii ce pot reprezenta încălcări ale Codului muncii.
De asemenea, tot în scopul clarităţii, dar şi al predictibilităţii reglementării, apreciem că ar fi necesar ca sintagma „pentru fiecare persoană identificată ca prestând muncă suplimentară”, din cuprinsul legii transmise la promulgare, să fie circumstanţiată la persoanele pentru care nu s-au respectat dispoziţiile privind munca suplimentară, în caz contrar putându-se înţelege că amenda ar fi aplicată tuturor persoanelor care prestează muncă suplimentară într-o companie, deşi dispoziţiile legii se aplică numai în cazul unor angajaţi.
Potrivit art. 260 alin. (1) din Codul muncii, în celelalte cazuri de răspundere contravenţională în care încălcările sunt raportate la „fiecare persoană identificată”, amenda contravenţională este limitată la o valoare cumulată de cel mult 10 ori maximul amenzii, exemple în acest sens fiind dispoziţiile art. 260 alin. (1) literele e), e1), e2), e3) şi o). Din această perspectivă, apreciem că ar fi utilă reanalizarea legii transmise la promulgare şi sub aspectul stabilirii, şi în acest caz, a unei valori maxime cumulate, soluţie legislativă care ar fi în acord cu viziunea de ansamblu a legiuitorului în ceea ce priveşte regimul sancţionator din cadrul Codului muncii.
Faţă de argumentele expuse mai sus şi având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea art. 260 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii”, se arată în document.