Lăcomia lumească a lui Pimen

Biserica se judecă cu statul pentru păduri în valoare de aproape 10 miliarde de euro. ÎPS Pimen al Sucevei a pus ochii pe 200.000 de hectare de pădure. Valoarea fondului forestier face cât jumătate din împrumutul de la FMI.

Cea mai mare suprafaţă de pădure din România, evaluată la aproximativ 10 miliarde de euro, este pe cale de a intra pe mâna unei fundaţii bisericeşti, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB). Organizaţia neguvernamentală a fost înscrisă de  magistraţii suceveni în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Această fundaţie a fost fondată în 1925 de statul român prin lege specială şi a funcţionat până  în 1948, când a fost desfiinţată de comunişti. FBORB a fost reînfiinţată în 2000.

Curtea Supremă urmează să tranşeze pe 9 noiembrie disputa dintre biserică şi Stat pentru cea mai mare suprafaţă de pădure din România. 200.000 de hectare de pădure care cuprinde 166.813 de hectare de vegetaţie forestieră şi mai multe anexe, cantoane şi spaţii de refugiu . Fondul forestier  a fost la prima instanţă castigat de către ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, cel care controlează Fundaţia Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.

Avere mai mare decât o zi de post

Miza este uriaşă, deoarece atât pădurile cât şi clădirile revendicate valorează aproape 10 miliarde de euro, spun specialiştii silvici. În primă instanţă, Curtea de Apel Timişoara a împroprietărit cu suprafaţa de 166.813 ha de vegetaţie forestieră fundaţia umanitară FBORB. Reprezentanţii instituţiilor statului au declarat însă recurs.

După un lung şir de procese care durerează de mai bine de zece ani cu Regia Naţională a Pădurilor (RNP) şi Ministerul de Finanţe, ca reprezentanţi ai statului român, FBORB vrea să pună mâna atât pe suprafaţa de vegetaţie forestieră cât şi pe anexele şi cabanele din păduri.

"Valoarea estimată a acestor păduri este între 6 şi 10 miliarde de euro. În zece ani, ceea ce produce această pădure poate achita datoria făcută de Guvern la FMI", a declarat  Cezar Straton, lider de sindicat al Direcţiei Silvice Suceava. 

În prezent, statul român, prin Ministerul de Finanţe, trebuie să pună la dispoziţia acestei fundaţii bisericeşti o suprafaţă de 166.813 ha de vegetaţie forestieră, în urma deciziei Curţii de Apel Timişoara.  Hotărârea este definitivă, dar nu irevocabilă. Ea a fost atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, urmând ca această cauză să se judece luna viitoare.

Dispută pe documente de peste 200 de ani

Aceeaşi instanţă a Curţii de Apel Timişoara s-a pronunţat şi asupra cererii privind retrocedarea clădirilor construite de statul român după 1949, fundaţia revendicând peste 160 de astfel de imobile. Reprezentanţii RNP susţin că fundaţia nu a fost proprietara suprafeţelor de pădure aflate în litigiu, după cum susţine IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor.

Una dintre problemele contestate în instanţă de către RPN este statutul fundaţiei, pe rolul judecătoriei Suceava aflându-se în litigiu un proces privind nulitatea absolută a actului constitutiv al fundaţiei.

"Aceste păduri nu au fost niciodată ale fundaţiei. Ele au fost confiscate de către statul austriac în anul 1781 celor 35 de mănăstiri. În instanţă cel mult acele mănăstiri ar trebui să revendice proprietăţile şi nu fundaţia", afirmă purtătorul de cuvânt al RNP, ing. Cristian Becheru.

Conform art. 287 din Codul civil austriac, valabil în Bucovina, în acea perioadă, bunurile "kammerale" sunt averea statului, deci proprietarul acestor bunuri era statul austriac. 

În 1918 Bucovina revine la patria mamă, România Mare şi  statul român preia în administraţie şi bunurile statului austriac, implicit şi pădurile. Atfel, în "Statistica pădurilor din anul 1924 realizată de Ministerul Agriculturii", imprimeria statului Chişinău, în partea a II-a, la pădurile instituţiilor şi stabilimentelor publice, apar pădurile fondului religionar ortodox din Bucovina cu o suprafaţă de 192.000 hectare de  pădure.

Prin decrete succesive  se hotărăşte organizarea si funcţionarea Fundaţiei Fondului Bisericesc Ortodox Român al Mitropoliei Bucovinei, ca instituţie. 

"Cerem această proprietate pentru a avea resursele noastre proprii necesare lucrărilor de conservare şi restaurare a bisericilor cu valoare de patrimoniu naţional și pentru activităţile filantropice."
ÎPS Pimen
Arhiepiscopul Sucevei
şi Rădăuţilor

Contestaţiile Regiei Naționale a Pădurilor

Fundaţia umanitară bisericească, înfiinţată în anul 2000, se pretinde succesoarea fundaţiei înfiinţată în anul 1925 de către statul român, prin lege specială, ca persoană juridică de drept public.

Cererea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor privind acordarea, de Guvern, Fundaţiei Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina a statutului de fundaţie de utilitate publică a fost respinsă în 2008, pe motiv că aceasta acţionează doar în numele unei persoane juridice, şi nu pentru realizarea unui interes public general.

"Este de neînţeles cum o fundaţie careia nu i s-a acordat nici măcar statutul de fundatie de interes public a fost declarată continuatoarea unei fundaţii de drept public", mai spune Becheru.

Sfeştanie pentru spălătorie şi croitorie

Spălătoria ecologică a Arhiepiscopiei   Foto: Mediafax

Săptămâna aceasta,  Arhiepiscopia Bucureştiului deschide alte două afaceri: o curăţătorie ecologică şi un atelier de croitorie. Ambele firme vor avea sediul în centrul Capitalei. Curăţătoria chimică Bob de rouă, deţinută de Arhiepiscopia Bucureştiului prin firmele Misionarul Ortodox SRL şi Chivotul Mare SRL, deschisă doar un sfert pentru preoţi şi restul pentru „mireni", va fi sfinţită odată cu altă afacere, atelierul de croitorie Reverenda.

Curăţătoria Bob de rouă este operată de firma Ţarina Păstorului. Acţionarii ei sunt Misionarul Ortodox SRL şi Chivotul Mare SRL, deţinute la rândul lor de Arhiepiscopia Bucureştiului. Bob de rouă va spăla şi hainele bucureştenilor „civili", dar şi ale preoţilor.

Conform tradiţiei, hainele preoţeşti nu pot fi spălate alături de cele ale „mirenilor" . Astfel, unul dintre cele patru utilaje ale spălătoriei va fi rezervat hainelor preoţeşti, iar alte trei vor fi folosite pentru a le curăţa pe cele ale clienţilor obişnuiţi.

Între fundaţie şi Biserică

La rândul lui, ÎPS Pimen susţine că Arhiepiscopia era administratorul fundaţiei şi al pădurilor deţinute de asociaţie. O altă problemă ridicată în instanţă de reprezentanţii Regiei Pădurilor este că  o parte dintre fondatorii fundaţiei bisericeşti nu există ca persoane fizice române.  Biroul de Presă al RNP certifică acest lucru cu o serie de răspunsuri primite de la Ministerul Administraţiei şi Internelor referitor la adresele Regiei prin care solicită date despre identitatea membrelor FBORB.

Conform actului constitutiv, fundaţia avea 27 de membri fondatori, persoane fizice, din care au mai rămas 22. Printr-un act adiţional, ÎPS Pimen a transformat membrii fondatori în membri nefondatori, aceştia declarând că sunt doar simple persoane fizice care au iniţiat în numele Arhiepiscopiei cererea de înfiinţare a fundaţiei.

Reprezentanţii RNP cred că magistraţii suceveni au dat o sentinţă de înfiinţare a FBORB fără a verifica dacă persoanele fizice trecute ca membrii fondatori există. 

Argumentele lui Pimen

ÎPS Pimen susţine că Statul a confiscat averea bisericească în 1949 prin Decretul 273. El cere pădurile înapoi în baza acestui document. "Cerem această proprietate pentru a avea resursele noastre proprii necesare lucrărilor de conservare şi restaurare a bisericilor cu valoare de patrimoniu naţional, pentru activităţile filantropice, ajutorarea celor aflaţi în lipsuri materiale din spitale, şcoli, cămine de bătrâni şi copii şi familii nevoiaşe".

Conform documentelor Arhivelor Naţionale, în 1946, statul înfiinţează două societăţi, Sovromlemn şi Domeniile Bucovina, în care este cuprins întreg patrimoniul forestier al FBORB. Apoi, prin Constituţia din 1948, art. 6, pădurile devin bun al poporului.

Reprezentanţii RNP susţin, la rândul lor, că Decretul 273, la care face referire ÂPS Pimen arată că  se desfiinţează o structură organizatorică a fundaţiei, adică personalul şi inventarul aflat în afară de păduri. Asta pentru că fondurile forestiere fuseseră de fapt preluate de către proprietarul lor, statul român, şi incluse în alte forme de organizare.

În final, ca urmare a prevederilor articolului 2 din Constituţie, în 19 aprilie 1948 se înfiinţează Ministerul Silviculturii, astfel toate pădurile ajungând în proprietatea statului. În baza acestor argumente, cei de la Regia Pădurilor susţin că pădurile nu ar trebui retrocedate către Biserică.