Irina Margareta Nistor: „Pirateria exista şi în epoca video, dar a fost de nevoie“

Criticul de film vorbeşte despre situaţia actuală a celei de-a şaptea arte, dar şi despre perioada de dinainte de Revoluţie. Ea face un portret al cinefilului român, care, în ultimii ani, nu a mai fost avid de filme. Raluca Moisă

Nu există cinefil adevărat care să nu poată recunoaşte imediat vocea inconfundabilă a Irinei Margareta Nistor. Într-o perioadă în care rigorile comuniste nu îngăduiau prea multe distracţii, filmele văzute pe video reprezentau o metodă prin care românii reuşeau să „evadeze“ din cotidian, însoţiţi de vocea Irinei Margareta Nistor.

Astăzi, spune criticul de film, oamenii sunt monopolizaţi de televizor şi nu mai „consumă“ atât de mult celuloid ca pe vremea comunismului.

- Din toamna trecută realizaţi emisiunea „Vocea filmelor“, la Radio Guerrilla. În ce constă emisiunea?

- Emisiunea există deja de cinci ani, pe care i-a împlinit de Paşte, şi a fost... upgradată de la Radio Total. Din toamna trecută, „Vocea filmelor“ poate fi ascultată duminica, de la ora 12.00 la 13.00, la Radio Guerrilla, un post cu umor pentru ascultătorii subtili. În sumar există un cine-VIP, care este o personalitate din lumea celei de-a şaptea arte din România sau din străinătate.

La această rubrică există o întrebare comună pentru toţi: „Când a fost pentru prima dată la cinema şi la ce film“. Mai apoi eu încerc să găsesc o „citire“ cam ca în zaţul de cafea. Apoi sunt filmele de pe marile ecrane, cine-ştiri, o rubrică despre morţi suspecte, o istorie a festivalurilor şi un concurs cu premii exclusiv cinematografice. În plus, muzica o aleg eu, ca să se asorteze cu subiectele.

- Românii au devenit mari consumatori de filme? Aţi putea face o comparaţie cu perioada de dinainte de Revoluţie?

- Românii nu au devenit mari consumatori de filme în ultimii ani, erau, fireşte, mult mai avizi până în Revoluţie. De multe ori trec pe lângă titlurile importante, venite foarte repede pe ecrane, ceea ce e mare păcat şi duce la o lipsă de repere în conversaţie. N-ar trebui să se lase sechestraţi de televizor, unde ai cel mult ocazia să recuperezi ce ai ratat în oraş.

- Cum s-au schimbat gusturile publicului român? E mai selectiv? Ce filme căutau oamenii în timpul regimului comunist, ce filme preferă acum?

- Gusturile publicului nu s-au schimbat în mod special. N-aş putea spune că e mai selectiv, din păcate. În privinţa filmelor româneşti, publicul caută în continuare peliculele poliţiste ale lui Sergiu Nicolaescu (ceea ce am constatat chiar la standul „Adevărul“ de la Târgul de carte, unde acestea se epuizaseră), iar în ceea ce priveşte filmele occidentale spectatorii vor mai ales ce e spectaculos şi cu suficientă reclamă, adică Oscaruri şi staruri. 

- Aţi realizat un film despre fenomenul „Dallas“. Serialul a fost reluat de Romantica, iar acum e difuzat a doua oară de acest post. Credeţi că a fost o idee bună reluarea lui? A mai avut impact?

- Într-adevăr, am făcut un filmuleţ despre impactul serialului „Dallas“ în România, mai precis, despre cum a reacţionat publicul până în ’89 şi imediat după, la acest produs-cult de televiziune.

Nu cred că a fost o idee rea să fie reluat, pentru că se fac multe referiri la el în continuare, în alte pelicule, iar pentru cei care l-au urmărit cu asiduitate, pe vremuri, poate trezi nostalgii. Acum pare simplist şi ridicol, dar atunci era parţial fructul oprit, fiind drastic cenzurat. 

- Pirateria a crescut foarte mult în ultimii ani, toată lumea descarcă filme de pe internet. Cum comentaţi acest lucru şi ce părere aveţi despre calitatea subtitrărilor acestor filme?

- Pirateria exista şi pe vremea videoului, dar a fost una de nevoie şi aproape pardonabilă - ştiu, pare pledoarie pro domo, dar afacerea nu mi-a aparţinut niciodată.

Eu am fost interfaţa sau, mai bine zis, intervocea. Ideal ar fi să existe o taxă nu prea mare care să-ţi permită totuşi să ai acces la toate filmele pe care ţi le doreşti, pentru că indiferent câte s-ar aduce pe marile ecrane sau la festivaluri, tot mai scapă unele esenţiale. În privinţa subtitrărilor filmelor luate de pe net, cel mai des ai ocazia să vezi două scenarii: cel real, de obicei în engleză, şi cel total aberant din traducere.

- Ce credeţi despre noul val de regizori şi actori din cinematografia românească? Are cineva şanse la Oscar?

- Sper ca acest nou val să fie un perpetuum mobile, dar asta nu înseamnă că trebuie ignoraţi ceilalţi, mai cu seamă cei care au demonstrat un talent real.

E loc pentru toată lumea, iar în privinţa Oscarului, convingerea mea e că pe primul îl va lua directorul de imagine Mihai Mălaimare Junior, pe care deja ni l-a „subtilizat“ Francis Ford Coppola.

- Care a fost cel mai bun film pe care l-aţi văzut în ultima perioadă?

- „Jocuri la nivel înalt“, iar anul acesta categoric „Cititorul“ .

- Câte filme aţi văzut până acum? Aveţi un film preferat?

- Am dublat câteva mii de filme, am subtitrat cam o mie, şi am văzut vreo 10.000. Preferatele mele rămân în continuare trei: „Casablanca“, „Totul despre Eva“ şi „Cetăţeanul Kane“.

De la Târgul de carte încoace mă tot gândesc la ce spunea Noica: „Trăieşti atâtea vieţi câte cărţi citeşti”. Dacă e valabil şi la filme, deja mă apropii de nemurire. Fireşte, e doar o speculaţie spectaculoasă.

- Vocea dumneavoastră este un brand. Aţi avut vreodată neplăceri?

- Spuneţi că vocea mea este un brand, dar, totodată, există şi un paradox. Niciodată nu mi s-a propus să dublez un personaj de desene animate şi nici să fac vreun audiobook.

Deci lucrurile sunt relative. Neplăceri n-aş putea spune că am avut în mod special, din pricina glasului, ci mai degrabă multe satisfacţii nesperate. Vocea mea a călătorit până şi în America, unde eu n-am ajuns niciodată.

- Proiecte viitoare?

- Abia aştept, în august, Festivalul Anonimul, din Deltă, pentru care fac selecţia de scurtmetraje. În octombrie plec la Paris pentru lansarea unei cărţi a unui istoric român stabilit acolo şi vreau să public o carte cu reţetele rafinate ale mamei mele, împănate cu amintiri picante.

Mini cv

Data şi locul naşterii: 26.03.1957, Bucureşti
Este critic de film şi realizează emisiunea „Vocea filmelor“, la Radio Guerrilla.
A realizat interviuri cu personalităţi ca Francis Ford Coppola, Charles Aznavour, Giuliano Gemma, Rutger Hauer, Anthony Minghella.