Ipocrizie fără competenţă!

Cea mai importantă dintre tezele promovate de Traian Băsescu în campania pentru referendum este că votul uninominal în două tururi va crea prin generaţie spontanee o clasă politică

Cea mai importantă dintre tezele promovate de Traian Băsescu în campania pentru referendum este că votul uninominal în două tururi va crea prin generaţie spontanee o clasă politică nou-nouţă, curată şi incoruptibilă. Aici ne aflăm pe tărâmul supoziţiilor fără de sfârşit.

Este adevărat, clasa politică a ajuns ciuca bătăilor în presă şi în opinia publică: parlamentarul este văzut ca un individ gras care nu se mai dă jos din maşină şi are ca principală ocupaţie să sugă sângele poporului. În multe cazuri, imaginea se potriveşte cu realitatea.

Deputaţii şi senatorii şi-au făcut-o cu mâna lor. S-au arătat generoşi cu propriile interese şi dezinteresaţi faţă de cele ale alegătorilor. A vorbi în favoarea parlamentarilor este acum curată sinucidere mediatică. Problema are la bază şi o doză importantă de ipocrizie. S-a presusus că parlamentarul ar trebui să fie un tip care pontează la serviciu ca la fabrică, munceşte opt ore cu pauză de masă şi, mai ales, se mulţumeşte cu o indemnizaţie acolo, pe principiul că sărac înseamnă automat şi cinstit, şi competent.

Viaţa ne-a învăţat că nu este aşa. Pe piaţa muncii se observă ce s-a întâmplat în ultimii ani. Oamenii competenţi au plecat acolo unde au găsit salarii mai mari, de obicei în străinătate. În scurtă vreme, România se va confrunta cu o criză puternică privind forţa de muncă. Ca să poată funcţiona, firmele private au fost nevoite să ridice nivelul salariilor.

Sectorul public nu poate ţine pasul, aşa încât se alege, de obicei, cu personal slab calificat sau incapabil de performanţă. Nu altfel s-au petrecut lucrurile în politică. În afara unor vârfuri puţine, s-au băgat în treabă tot felul de trepăduşi care pe piaţa muncii nu ar fi făcut nicio brânză. Au intrat în politică pentru ca să se căpătuiască, incapabili să se realizeze în altă parte. De aici clientelismul, dar şi valoarea scăzută a prestaţiilor politicienilor, de care s-a săturat toată lumea.

Dacă se vrea curăţenie şi valoare, atunci trebuie să se spună clar că e nevoie şi de alt statut al parlamentarului. Până acum s-a mimat austeritatea veniturilor parlamentarilor, dar privilegiile s-au acumulat pe furiş: plata chiriei, pensii în regim special, decontul sumei forfetare. Unui ales prin vot uninominal, despre care se spune că ar fi o valoare, trebuie să i se dea o indemnizaţie mult mai mare.

Statul să nu-i mai plătească chiria, treaba lui dacă banii îi cheltuieşte pentru maşini, consilieri sau secretare. Ceea ce contează este competenţa. Or, la fel ca în economie, România nu are nicio şansă în Uniunea Europeană şi, în general, pe o piaţă globală fără competitivitate în politică.