Invatatoarea Maria Chealfa, de 93 de ani - uitata intr-un azil de batrani

"Scoala si elevii au fost bucuria vietii mele. Multi ani dupa ce-am iesit la pensie, ma visam inca la catedra. Tare mult am iubit copiii si sunt fericita ca am putut da din sufletul meu si altora.

"Scoala si elevii au fost bucuria vietii mele. Multi ani dupa ce-am iesit la pensie, ma visam inca la catedra. Tare mult am iubit copiii si sunt fericita ca am putut da din sufletul meu si altora. Eram asa de apropiata de elevi, ca unii imi ziceau mama", povestea, cu lacrimi in ochi, fosta "tovarasa invatatoare", Maria Chealfa. Cu parul albit si fata brazdata de cei 93 de ani prin care a trecut, doamna Chealfa isi traieste ultima parte a vietii in caminul de batrani din Sighisoara, o soarta poate nemeritata dupa ce a crescut patru baieti si a facut bine, timp de 32 de ani, sutelor de elevi, carora le-a fost invatatoare. Pe un pat metalic, sub icoana rastignirii lui Iisus si sub privirile celorlalte doua colege din micuta camera a caminului de batrani, doamna Chealfa se bucura ca este vizitata. Isi aminteste ca, dupa Unirea de la 1918, era mare lipsa de invatatori si ca un revizor scolar umbla prin Sighisoara sa caute copii mai dezghetati, pentru a-i trimite la Scoala Normala. A fost aleasa si dansa, iar intre 1922 si 1928 a urmat Scoala Normala "Elena Doamna", din Bucuresti. Dupa ce a obtinut diploma de invatatoare, s-a maritat cu un student orfan, devenit profesor de romana, si a intrat in invatamant. Pana in 1940 a predat in mediul rural, iar apoi, pana la pensionare, la Scoala nr. 1 din Medias. "Ii ambitionam pe elevi sa invete in clasa si nu le dadeam teme acasa, deoarece stiam ca au frati mai mici de leganat sau ca trebuiau sa mearga la muncile campului. Imi tineam toate orele, iar in recreatii nu-i lasam niciodata singuri pe copii. Ma jucam cu ei de-a caluseii. Elevii erau foarte disciplinati, pentru ca aveam "smecheriile" mele didactice. N-am batut, ca altii, cu batul in catedra, sa enervez copiii, ci ma uitam peste ei cu ochi ageri si era de-ajuns. Cand plecam din clasa, il puneam responsabil cu disciplina pe cel mai rau. Parintii ma apreciau si se interesau de copiii lor. Si pe vremea aceea, cadrele didactice aveau cele mai mizerabile salarii, dar imi faceam datoria de dragul copiilor", ne-a spus doamna Maria Chealfa. Dansa ne-a mai relatat ca actiunea pesedista "Cornul si laptele" nu este fara precedent. "Era un bogatan care dona scolii din Medias porci pentru a fi taiati si a se pregati masa copiilor. Dupa al doilea razboi mondial, erau multi saraci. Imi amintesc ca un copil venea cu haina uda, deoarece isi acoperea cu ea fratii mai mici pe timpul noptii", a povestit doamna Chealfa. In afara de sutele de copii, unii ajunsi medici sau ingineri, doamna Chealfa a avut si patru copii, carora le-a dat viata. Azi mai traiesc doar doi. De unul nu vrea sa mai auda, pentru ca i-a facut mult rau, iar celalalt locuieste la Sf. Gheorghe si o viziteaza foarte rar, deoarece e bolnav. "Mai am doi nepoti la Paris si ma apuca cate un dor de ei de nu mai pot", spunea oftand doamna Chealfa. La caminul de batrani, unde a venit din 1993, dorul de copii si nepoti este alinat de elevii sighisoreni care-i mai viziteaza pe "bunici" de sarbatori. "Cand vin elevii, parca intinereste, parca infloreste. Discuta intotdeauna cu copiii si-i impresioneaza prin optimismul sau si prin memoria extraordinara pe care o are la o asemenea varsta. Orice dialog cu doamna Chealfa este edificator", a declarat directorul caminului de batrani, dl. Ioan Ana. "Sa fiu sanatoasa, sa ma tin pe picioare si sa nu-mi ia Dumnezeu memoria si intelepciunea". Acestea sunt singurele dorinte pe care le mai are doamna Chealfa. In septembrie, dansa urmeaza sa implineasca 94 de ani, departe de bucuria si dragostea unei familii.