Greseala premierului Tariceanu
0Adusi cu arcanul in sesiune extraordinara, parlamentarii au stat in ultimele zile numai cu ochii pe ceas, oftand de durere sa vada cum se alege praful de mandrete de vacanta parlamentara. Iulie a
Adusi cu arcanul in sesiune extraordinara, parlamentarii au stat in ultimele zile numai cu ochii pe ceas, oftand de durere sa vada cum se alege praful de mandrete de vacanta parlamentara. Iulie a trecut, se duce repede-repede si august, si ne intalnim in septembrie ca sa o luam de la inceput dupa marea criza a demisiilor fantomatice ale premierului Tariceanu. Liberalii s-au rasucit pe toate partile ca sa traga o concluzie privind reintoarcerea lui Theodor Stolojan in partid. Tariceanu a spus ca este cel mai bine sa ramana ca inainte: Calin Popescu Tariceanu, premier si presedinte al partidului, ministri-ministri, iar lui Theodor Stolojan nu i se refuza dreptul la munca, daca doreste sa se puna in slujba partidului. Fostul lider al PNL a venit cu ideea separarii functiei de premier de cea de presedinte al liberalilor. Theodor Stolojan nu a spus ce rol si-ar dori, dar e cat se poate de raspicat in a sustine ca partidul este intr-o grava criza de credibilitate, care cere solutii rapide si radicale. Liberalii nu au fost, prin traditie, un partid cu un grad mare de coeziune interna. In anii '90, sub presiunea partidului-stat, PDSR, fiecare lider al PNL ajunsese sa conduca o formatiune proprie, reunificarea liberala dovedindu-se un proces dificil si de lunga durata. Ajuns sa dea un premier pentru prima oara de dupa razboi, liberalii se vad acum intre ciocan si nicovala. Pe frontul intern, Valeriu Stoica isi continua ofensiva pe care a asezat-o sub flamura ideologica a curentului popular european. Incurcaturile in care a intrat Calin Popescu Tariceanu i-au dat apa la moara si noi justificari pentru actiunile sale. Reintrarea in scena a lui Theodor Stolojan a creat inca o bresa in randurile liberalilor. Este uimitoare capacitatea actualului consilier prezidential de a genera incredere si de a-si pastra imaginea unui salvator pentru momente de criza. Intre parlamentarii si ministrii PNL sunt destui care, pe vremea guvernului Stolojan, aveau ca principala grija tezele din ciclul gimnazial sau de la liceu. Seriozitatea scrasnita a fostului premier a ramas insa in memoria oamenilor ca unul dintre putinele repere ale clasei politice autohtone. Disparitia sa din peisaj la Banca Mondiala nu i-a stirbit din capitalul de incredere, la fel, nici abandonul din campania electorala de anul trecut, cand retragerea sa - explicata ca o cadere nervoasa cauzata de stress - a schimbat total datele problemei. Un altul in locul lui ar mai fi facut politica doar la gura sobei, povestind nepotilor cum era pe vremea cand conducea tara. Acum, solutia Stolojan pare tot mai buna pentru multi liberali si, chiar daca nu se face un congres pentru readucerea sa in fruntea partidului, discutia nu s-a incheiat. Urmatoarea greseala a lui Calin Popescu Tariceanu s-ar putea sa fie si ultima la sefia partidului si a guvernului. Actualul premier poate spera doar la un ragaz, dar nu il asteapta zile linistite. Demisia sa irevocabila este inca asteptata cu interes maxim de presedintele Basescu. Pe agenda sa, premierul are de rezolvat probleme urgente, cum ar fi reconstructia zonelor inundate si sprijnirea populatiei sinistrate, plus marea provocare ridicata de procesul de integrare, aflat pe muchie de cutit. Si, nu in ultimul rand, mai este de rezolvat problema relatiilor cu PD. Pus de Traian Basescu sa comande la dreapta-imprejur in partid, micul adjutant-sef Emil Boc dovedeste ca e scrofulos la datorie. Liderul democratilor cauta cu lumanarea motive de cearta in Coalitie, visand la clipa de glorie, cand va pune mana pe telefon si va anunta la Cotroceni alegerile anticipate. Democratii ii simt pe liberali vulnerabili si nu vor sa-i slabeasca sub nici o forma nici pe ei, nici pe ceilalti parteneri din majoritatea pro-guvernamentala. Tot ce au de facut este sa arate ca nu se poate guverna in actuala formula, cerand ungurilor si conservatorilor sa voteze fara comentarii tot ce le vine de la Palatul Victoria sau din Consiliul Aliantei. Nu degeaba a fost readusa in fata chestiunea schimbarii din functie a lui Adrian Nastase si a lui Nicolae Vacaroiu. Deja UDMR a acceptat de principiu inlocuirea presedintilor celor doua Camere, ceea ce ii lasa pe conservatori izolati intr-o pozitie dificila. Ei au spus tot timpul ca nu accepta asa ceva, dar, daca vor vota impotriva, vor oferi motivul pentru anticipate, lucru de care fug ca dracul de tamaie. Nici UDMR nu se inghesuie la anticipate, dar, daca nu are incotro, va gasi solutii pentru a se salva peste pragul electoral. Deja Marko Bela a stat la aceeasi masa cu Laszlo Tokes. La nevoie, radicalii se vor intoarce pe listele UDMR pentru a se evita scindarea la vot a comunitatii maghiare. Dintre toti partenerii de guvernare, excluzandu-i pe conservatori, liberalii sunt in situatia cea mai precara. In mod paradoxal, partidul care da premierul, in loc sa se intareasca, a devenit un loc al disputelor interne feroce. Dincolo de propriile slabiciuni, premierul Tariceanu plateste acum pentru adevarata sa mare "greseala", aceea de a refuza alegerile anticipate. Chiar daca se muta pe podul de la Maracineni cu intreaga sa cancelarie cu tot, Traian Basescu nu vede alta prioritate decat sa aduca cat mai repede lumea la urne. Chiar si cu barca, daca podurile nu sunt gata.