Goodbye, PSD!

Ce legătură are partidul lui Cozmâncă din anii ’90 cu partidul lui Mazăre din 2010?

Ion Iliescu se retrage din toate funcţiile executive, Adrian Năstase renunţă la candidatură. Doi politicieni care au format un tandem iconic pentru ceea ce a însemnat PSD în istoria postdecembristă, cu bunele şi multele rele ale acestui partid. Ion Iliescu, 10 ani preşedinte al României, lider imbatabil al unei epoci. Adrian Năstase, ministru de Extrene, preşedinte al Camerei Deputaţilor, prim-ministru, preşedinte autoritar al social-democraţilor. Dar cine renunţă la cine?

După cum se vede, din tabăra rămasă la cârma partidului nu va veni multă lume pe peron să fluture batista la plecarea celor doi. Nu vor fi nici lacrimi în colţul pleoapei, nici cuvintele obişnuite în asemenea împrejurări. De ce? Pentru că Ion Iliescu şi Adrian Năstase nu se retrag din PSD-ul pe care l-au fondat şi condus atâţia amar de ani, ci dintr-un cu totul alt partid.

Ce legătură are partidul lui Cozmâncă din anii '90 cu partidul lui Mazăre din 2010? Păi niciuna. Structurată pe baza eşaloanelor din liniile a doua şi a treia ale Partidului Comunist Român, stânga reprezentată de FSN, PDSR şi apoi PSD a avut un bazin electoral uriaş care s-a identificat cu liderii şi cu discursul social-democraţilor de atunci.

Masa muncitorilor din combinatele lui Ceauşescu, satele, oraşele mici, pensionarii au constituit un electorat care a sufocat opoziţia de dreapta în primii ani de după Revoluţie. Să nu uităm că şi cele mai condamnabile acte ale puterii au avut susţinători: pe străzile Bucureştiului s-au găsit destui care să aplaude măcelărirea studenţilor de către mineri sub motiv că aşa le trebuie nenorociţilor năimiţi de Corneliu Coposu să destabilizeze naţiunea.

Dar sub prefacerile tranziţiei, acest electorat masiv s-a dizolvat încet-încet. Combinatele au dispărut, minerii au fost disponibilizaţi, satele s-au pustiit, locuitorii plecând cu traista în băţ în Spania şi în Italia. Legaţi de politică şi mai ales de guvernare, politrucii partidului au devenit dintr-o dată prosperi oameni de afaceri. Cunoaşteţi pe vreunul sărac, în termeni relativi fireşte, din politică? Partidul vorbea pentru oamenii modeşti, dar acţiona pentru potentaţi. Adrian Năstase a fost ultimul care a reuşit să controleze puterea baronilor locali, dar numai pentru că a fost recunoscut ca primul dintre ei. Baronii l-au impus pe Mircea Geoană, care l-a detronat pe Ion Iliescu în 2005.

Pactul a fost simplu. Liderul partidului rezultă din jocul de influenţă al şefilor locali. Feudalii aleg regele şi nu regele îşi alege curtea. Partidul este, de fapt, o confederaţie de partiduleţe conduse cu mână de fier de Vanghelie, Oprişan, Mazăre, Niţă, Nicuşor Constantinescu. Interesele acestor oameni şi nu ale votanţilor PSD au decis, de pildă, intrarea la guvernare a partidului alături de PDL. Aceleaşi interese vor determina poziţia viitoare a partidului. E mai bine, e mai rău? Dar mai există electorat de stânga în România? Întrebaţi-l pe Mazăre când îl prindeţi între Mamaia şi Rio.