Garda şi căpitanul

surprinzătoare, şocant este că se petrece într-o Românie despre care se putea crede că s-au schimbat multe în relaţia serviciilor secrete cu propriii cetăţeni, la 16 ani după Revoluţie.

surprinzătoare, şocant este că se petrece într-o Românie despre care se putea crede că s-au schimbat multe în relaţia serviciilor secrete cu propriii cetăţeni, la 16 ani după Revoluţie. Votul dat pentru preşedinţia CNSAS arată că nu este aşa. Puterea reală nu este exercitată de partidele politice şi alianţele lor. Deciziile importante se iau în alte încăperi. Când a promovat cu încăpăţânare proiectul legii deconspirării Securităţii, Constantin Ticu Dumitrescu a fost dat afară din partidul său de atunci, PNţCD. Până la urmă legea a ieşit, dar nu a dat CNSAS-ului nici o putere. SRI şi celelalte servicii au avut capacitatea discreţionară de a se folosi de dosare, de a le preda sau nu. În bătăliile politice, delaţiuni, chitanţe de plată pentru informatori, declaraţii, multe falsificate, multe scoase din context, au fost aruncate pe piaţă. În afară să-i compromită pe unii, serviciul asigura certificatele de bună purtare pentru alţii, CNSAS neavând încotro decât să gireze ce i se livra de la SRI, când se făceau verificările preelectorale. În rest, CNSAS mai mult a stat în blocaje decât să studieze şi bruma de dosare care i s-a pus la dispoziţie. A doua excludere a lui Ticu Dumitrescu îngrijorează cu mult mai mult decât prima. Atunci, fostul preşedinte Emil Constantinescu spunea: "M-au învins securiştii". A avut dreptate, incapacitatea sa de a controla sistemul ducându-l la un sfârşit politic lamentabil. După câştigarea alegerilor, Traian Băsescu a spus-o de mai multe ori că el nu va avea soarta lui Constantinescu. Nu a bănuit nimeni strategiile la care va apela şeful statului. Lucrurile au început să se lămurească încet-încet şi au devenit clare odată cu faimoasele proiecte de lege privind siguranţa naţională. Ceea ce a elaborat CSAT sub ochiul vigilent al lui Traian Băsescu este un rai pentru serviciile secrete. Agenţilor li s-au promis puteri excepţionale, devenind stăpâni peste oamenii de rând. S-a conturat tabloul unui parteneriat preşedinţie-servicii secrete, avantajos pentru ambii actori. Serviciile dobândesc mână liberă, preşedintele capătă garanţii din partea structurilor secrete că îi vor fi loiale şi îl vor servi cu credinţă. Perspectiva eşecului marca Emil Constantinescu a fost înlăturată.Coincidenţă, eliminarea lui Ticu Dumitrescu a venit la un an de la răpirea jurnaliştilor, acţiunea de eliberare care a urmat părând să cimenteze o legătură de încredere între şeful statului şi structurile informative. Dincolo de coincidenţe, episodul CNSAS este doar un simptom, şi nu cauza a ceea ce se întâmplă în subteranele puterii. Traian Băsescu, fostul căpitan de navă, îşi consolidează statura de preşedinte puternic, sprijinit de servicii cărora le asigură avantajele gărzii pretoriene, dacă este nevoie, prin lege. Eliminarea lui Ticu pare, în acest context, doar un mic hatâr realizat prin votul PD - braţul politic al preşedintelui - mişcare prin care a fost înlăturat un personaj incomod şi agasant pentru structurile de informaţii. Iar rostul CNSAS rămâne aşa cum s-a stabilit.