Freza liberalilor

Băsescu-Tăriceanu a ieşit la rampă mişcarea "Libertadores" a insurgenţilor Muscă - Stoica - Stolojan. Manifestul rebelilor este demn de tipul de conflict pe care îl serveşte. Generalităţi

Băsescu-Tăriceanu a ieşit la rampă mişcarea "Libertadores" a insurgenţilor Muscă - Stoica - Stolojan. Manifestul rebelilor este demn de tipul de conflict pe care îl serveşte. Generalităţi şi lozinci înşiruite pe două pagini, toate desprinse din trunchiul filozofic, să facem totul pentru unitatea, libertatea şi propăşirea PNL! Cei trei nu vin cu nicio propunere concretă, cu nicio platformă politică, cerând ultimativ conducerii liberalilor să prezinte până la toamnă o strategie pentru relansarea partidului. De ce preferă marii revoluţionari să bată şaua ca să priceapă preşedintele PNL, în loc să spună pe şleau ce vor, îi priveşte personal. Strategia Cotrocenilor de a scăpa de premier a eşuat de fiecare dată până acum, pentru că a fost nerealistă şi inoportună. Nerealistă pentru că fortăreaţa constituţională îl apără pe primul-ministru de o lovitură directă a preşedintelui care ar vrea să-l destituie, inoportună pentru că UE nu permite dezordine politică într-o ţară aflată în pragul aderării. Războiul de tranşee purtat de un an şi jumătate fără niciun câştig cunoaşte acum o schimbare de strategie. Premierul poate cădea dacă pierde sprijinul propriilor trupe, al partidului pe care îl conduce. Manifestul revoluţionarilor, intitulat "Apel pentru unitatea şi relansarea PNL", nu precizează în jurul căror idei şi mai ales persoane ar trebui înfăptuită unitatea liberalilor. Valeriu Stoica nu are adeziunea militanţilor partidului, Mona Muscă este populară, dar nu este percepută ca un candidat serios la conducerea PNL, Theodor Stolojan poartă eticheta "omul preşedintelui", cu data de valabilitate aproape de expirare. De partea cealaltă, conducerea PNL nu dă dovadă că ar suferi de prea multă inteligenţă politică. Contraofensiva lansată pe tema retragerii trupelor din Irak a eşuat lamentabil din cauza diletantismului celor care au condus-o. În loc să deschidă o dezbatere în societate, Tăriceanu şi Atanasiu, în goană după imagine, au lansat o propunere ca din partea guvernului, obţinând replica dură a preşedintelui şi confuzie în cancelariile aliaţilor. Dar niciuna dintre cele două tabere nu are capacitatea de a profita în mod substanţial în urma greşelilor neforţate ale adversarului. Premierul nu poate lua măsuri disciplinare împotriva rebelilor, pentru că le-ar da dreptate celor care acuză încălcarea democraţiei în partid, revoluţionarii ştiu prea bine că nu au nici anvergura politică, nici proiectul necesar pentru a crea o masă critică în PNL împotriva lui Tăriceanu. Stoica şi Stolojan s-au aşezat la aceeaşi masă din motive conjuncturale, cei doi promovând proiecte total diferite. Dacă Stolojan este perceput ca adept al politicii lui Băsescu, viziunea lui Stoica este diametral opusă de cea a Cotrocenilor. El şi-a prezentat un proiect constituţional în care se pronunţă ferm şi argumentat pentru diminuarea puterilor şefului statului şi transformarea României într-o republică parlamentară. Dar marile proiecte se îneacă întotdeauna în sictirul înjurăturilor dintre găştile politice cu mucii în freză sau fără.