Fostul şef Romsilva, urmărit de tancul portocaliu
0Când se pregătea să sărbătorească achitarea definitivă în dosarul Romsilva 2, după o achitare tot definitivă în dosarul Romsilva 1, deputatul PSD Ion Dumitru s-a trezit că procesul său se relansează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis ieri rejudecarea dosarului în care deputatul PSD Ion Dumitru este acuzat de o afacere dubioasă legată de achiziţionarea unui tanc pentru Romsilva.
Achitat iniţial de către completul de trei judecători, Ion Dumitru spera ca şi completul de cinci judecători să-i dea o soluţie favorabilă. Magistraţii au casat însă sentinţa anterioară şi au dispus rejudecarea pe fond a întregului dosar. Practic, cercetarea judecătorească va fi reluată, dar direct la completul de cinci judecători.
Alături de parlamentarul Ion Dumitru, mai sunt judecaţi şase foşti oficiali din Romsilva, Dumitru Bunea, Elena Dumitru, Mihai Liviu Daia, Sorin Vintilă Mirel, Mirel Dumitrache, Constantin Corduneanu şi omul de afaceri Bogdan Stanciu.
Tanc revopsit în buldozer
Ion Dumitru este acuzat de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată. Potrivit anchetatorilor, în iulie 2003, SC Severom Trans (societate-fantomă) a importat din Ucraina un utilaj sub denumirea buldozer universal pe şenile.
În fapt, aşa cum a reieşit ulterior din probele administrate la dosar, utilajul era un vehicul de tip militar model 1978 construit pe un şasiu de tanc tip T 34 care avea în faţă montată o lamă reglabilă în „V", iar în spate un braţ hidraulic dotat cu gheare.
Tancul a fost vândut cu 6.250 de dolari unei firme româneşti, Energoreparaţia Rovinari, controlată de către actualul deputat PSD Mugurel Surupăceanu.
Acesta a schimbat culoarea tancului din galben în portocaliu şi l-a trecut pe o altă firmă de-a sa, Eufrat. La începutul anului 2004, Mugurel Surupăceanu este numit prefect de Gorj, drept pentru care transferă toate firmele sale pe numele mamei.
Tentative de vânzare
Vehiculul care încă zăcea la Rovinari era destinat îndepărtării, respectiv aşezării de obstacole, de către trupele de geniu, iar pentru a putea fi folosit la aplicaţii civile, beneficiarul trebuia să evalueze posibilităţile tehnologice ale acestuia, raportul preţ-economicitate-eficienţă şi să analizeze atent dacă ar fi fost util unui domeniu sau altul.
Vehiculul nu era însoţit de niciun fel de document în afara celor vamale şi a facturii, respectiv nu avea carte tehnică, certificat de calitate sau conformitate emis de producător, certificat de garanţie, certificat de omologare.
Surupăceanu a tot încercat să-l revândă complexurilor energetice din Oltenia, însă fără succes, aşa că din iulie 2003 şi până la începutul lui 2004 utilajul nu a fost utilizat vreodată.
Adaos de 1.744%
În anul 2004, Ion Dumitru, pe atunci director general al Romsilva, a pus în discuţia Consiliului de Administraţie achiziţionare tancului.
În urma unei licitaţii trucate, Romsilva a cumpărat tancul cu aproape 300.000 de dolari, cu un adaos de 1.744 la sută, de la o firmă intermediară, al cărei patron e inculpat în dosar. Banii au ajuns ulterior la firma mamei lui Surupăceanu.