"Formula Nastase" reediteaza un model chinez?

Potrivit cotidianului "Le Figaro", la Beijing circula un document teoretic care pledeaza pentru mentinerea la putere pe inca cinci ani, ca factor de echilibru, a presedintelui Jiang Zemin,

Potrivit cotidianului "Le Figaro", la Beijing circula un document teoretic care pledeaza pentru mentinerea la putere pe inca cinci ani, ca factor de echilibru, a presedintelui Jiang Zemin, incalcandu-se, astfel, principiul schimbului de generatii. "Procesul succesiunii pasnice la conducerea statului chinez este pe cale sa sufere un derapaj"? - se intreaba cotidianul francez Le Figaro, intr-o corespondenta din Beijing a trimisului sau, Francois Hunter, in legatura cu manevrele politice care ar avea loc, actualmente, in perspectiva Congresului al 16-lea al Partidului Comunist Chinez, a carui deschidere, initial prevazuta pentru septembrie sau octombrie, a fost acum mutata in noiembrie. Amanarea s-ar datora disensiunilor interne legate de transferul din mainile actualei generatii varstnice, in frunte cu presedintele Jiang Zemin (76 de ani), in mainile unei generatii mai tinere, condusa de vicepresedintele tarii, Hu Jintao (60 de ani). Pana acum era considerat ca un fapt sigur ca la Congres Jiang Zemin se va retrage din fruntea partidului, unde detine functia de secretar general, pentru a face loc mai tanarului sau coleg, urmand ca anul viitor sa renunte si la postul, mai mult onorific, de presedinte al republicii, pastrand insa presedintia influentei Comisii Centrale Militare. Este asa cum procedase in iunie 1989 Deng Xiaoping cu succesorul sau desemnat, Jiang Zemin. Intre timp, Hu Jintao, a facut calatorii in SUA si Europa, unde s-a intalnit cu Bush si Putin, tocmai pentru a se familiariza cu viitorii sai omologi. Iata insa ca acum acest model de transfer al puterii, care parea practic, institutionalizat, pare, brusc, a fi pus sub semnul intrebarii. Intr-adevar, un document care circula acum cu asiduitate in cercurile conducerii chineze, purtand semnatura unuia din teoreticienii de frunte ai Academiei de Stiinte Sociale chineze, Kang Xiaoguang, sugereaza ca Jiang Zemin sa mai ramana la putere pentru o perioada de inca cinci ani, in numele "mentinerii stabilitatii", Tactician desavarsit, Jiang Zemin a reusit, afirma corespondentul francez, sa mentina echilibrul intre cele doua grupari opuse din sanul partidului: pe de o parte, fortele conservatoare din jurul presedintelui Adunarii Nationale, Li Peng, confucianist neclintit, si pe de alta, cercurile reformiste din jurul premierului Zhu Rongji. Predicand o atitudine ferma fata de influentele culturale straine, concomitent cu achizitionarea masiva a tehnologiei provenind din tarile industrializate in vederea modernizarii economiei nationale, Jiang simbolizeaza o politica de echidistanta, practicata de aproape toti imparatii Chinei, care s-au situat, cum scrie "Le Figaro", pe o pozitie a "centrului extrem" sau a "extremismului de centru", adica a unui arbitru scrupulos intre doua tendinte opuse. Argumente care, dupa cum se vede, sunt foarte apropiate de cele avansate de premierul Nastase, tot sub forma unor considerente "teoretice", pentru un nou mandat al presedintelui Iliescu, chiar daca motivatia reala ar putea fi alta. Oricum, revenind la China, semnele unor disensiuni in randurile conducerii "nu sunt de bun augur", dupa cum declara corespondentului francez un important investitor strain. Pe de alta parte, o fosta oficialitate, Bao Tong, personalitate cunoscuta pentru vederile sale liberale, fost consilier apropiat al lui Zhoa Ziyang, predecesorul lui Jiang Zemin, a lansat un atac virulent impotriva partidului comunist, pentru ca ar fi devenit "partidul celor bogati si puternici". Intr-un eseu politic, care circula pe sub mana la Beijing si care este publicat in foileton intr-un ziar din Hong Kong, Bao formuleaza critici severe la adresa stradaniilor lui Jiang Zemin de a furniza un suport ideologic incercarilor de a reconcilia socialismul chinez cu dezvoltarea economiei de piata. Potrivit BBC, criticile lui Bao reflecta dezamagirea crescanda a personalitatilor cu opinii liberale fata de conducerea partidului comunist.