Fenomenul graffiti: 20 de desene care înfrumuseţează peisajul trist al mediului urban
0Dacă la începuturi, în anii '60, fenomenul Graffiti a fost modalitatea artiştilor anonimi din Philadelphia (SUA) de a câştiga atenţia comunităţii şi a presei locale, prin scrierea numelor lor cu markerul pe ziduri, odată cu trecere timpului curentul a căpătat valenţe artistice, reuşind în numeroase oraşe de pe Glob să înfrumuseţeze şi să înveselească peisajul urban.
Site-ul desene graffiti care reuşesc, puţin câte puţin, să schimbe faţa oraşelor.
O SCURTĂ ISTORIE
Identitatea fenomenului graffiti a început să prindă contur în anii ’60, în Statele Unite ale Americii, în Philadelphia, statul Pennsylvania. Artiştii de-atunci îşi scriau numele cu markerul prin tot oraşul pentru a câştiga atenţia comunităţii şi a presei locale. Era una dintre metodele inedite la care o gaşcă de cartier apela pentru a-şi marca teritoriul.
Fenomenul s-a extins imediat în mai multe oraşe din SUA. Au început competiţiile, ilustraţiile au evoluat, regulile jocului s-au consolidat. Nicio restricţie juridică nu exista pentru artizanii graffiti-ului.
Provocarea celei de-a doua jumătăţi a anilor ’70 erau desenele pe întreaga suprafaţă a mijloacelor de transport.
În anii ’80, pe fondul schimbărilor din societatea americană, precum şi a legilor care interziceau vânzarea vopselelor către minori şi a altor măsuri luate împotriva amatorilor de desene, arta a intrat într-un soi de declin.
Mişcarea desenelor de stradă a devenit însă, uşor, cunoscută şi în afara graniţelor americane şi s-a extins, rapid, în rândul tinerilor din toată lumea. În plus, exprimarea prin desene de tip graffiti era folosită şi de generaţia muzicii hip hop, alături de breakdance.
Primele expresii ale acestei culturi alternative în România au început să înflorească după 1989. Promotorii curentului nu făceau decât să-şi scrie numele cu marker prin staţiile de metrou şi de autobuz. Totuşi, mica istorie a fenomenului românesc reţine nume precum SIMS, FLOK, SEK sau PG&Pongo drept cei care şi-ar fi scris pentru prima dată numele pe stradă.
Începând din anii ’98-’99, ani în care România risca să intre în faliment, graffiti ia amploare şi se specializează. Manifestările capătă, astfel, o uşoară tendinţă artistică, iar din 2002 încep să fie pictate trenurile de metrou şi cele din Gara de Nord. Apare noua generaţie de artişti, nebunii marilor oraşe care domină astăzi pereţii imaculaţi. (Laurenţiu Ungureanu)