Evanghelia dupa Ion

Mirosul de odicolon scump si aroma tigarilor de foi se amesteca intr-un mod placut cu fumul albastrui care persevereaza sa iasa din cadelnita. Pe masa de sedinte a subdepartamentului "Politici

Mirosul de odicolon scump si aroma tigarilor de foi se amesteca intr-un mod placut cu fumul albastrui care persevereaza sa iasa din cadelnita. Pe masa de sedinte a subdepartamentului "Politici religioase social-democrate", copertile lucioase, bleumarin, ale programului de guvernare se itesc de langa cele negre ale Sfintei Scripturi. De pe perete, pictat pe lemn de un mester din nordul Moldovei in secolul XIX, Hristos Panthocrator priveste cu blandete la pacatosii din partid. Tot de acolo, fotografiat de un mester din nordul Bucurestiului in secolul XX, priveste, cu o blandete comparabila, Ion Iliescu. Cu degetele invinetite de frigul provocat de aerul conditionat, gramaticul Dancu indeplineste cele mai noi porunci ale partidului. Deunazi, a adunat "Revolutie si reforma" a lui Iliescu, cursul de drept international public al lui Nastase si "Cartea Alba a Guvernarii" in coperti de piele, sub titlul "Filocalii social-democrate". Acum scrie "Evanghelia dupa Ion": "In ziua aceea, prea fericitul Adrian conducea cinstita adunare. De-a dreapta lui sedea prea cuviosul Octav, iar de-a stanga robul lui Adrian, Agathon. Si a cuvantat Adrian: "Spus-au: au oare dupa ce se savarseste mandatul cel din urma al lui Ion, ce va sa fie cu partidul? De rapa se va duce. Ca de sapte ori a cate sapte si de sapte sute ori a cate sapte de va candida, el tot se va alege, iar altul nu. Ci eu zic voua si adevar, adevar graiescu-va ca eu sunt acela care vine dupa el". Dar robul lui Adrian ii spuse: "Au oare nu esti tu acela care trebuie sa se aleaga?". "Amarnice vorbe si adevarate ai spus, Agathoane. Iara tu esti piatra si pe asta piatra voi cladi cel mai falnic parc de distractii din tara mea". Dar prea cuviosul Octav, necredincios din fire, ii spuse: "Dar daca nu te-alegi, doamne? Ca mai sunt fariseii lui Basescu si saducheii lui Stolojan". Ci el asa grai: "Mai degraba trece camila prin urechiusa acului, decat Stolojan sau Basescu pe portile Cotrocenilor. Iara daca va sa fie precum zici, nu va ramane piatra peste piatra din casele si din firmele voastre. Va vor prigoni si va vor haitui si vor pune pe socoteala voastra si faradelegile pe care nu le-ati facut". Ci ei doi, intr-o buna zi, vazandu-l intristat, il intrebara: "De ce te-ai amarat asa?". Si el le raspunse: "Adevar-adevar graiescu-va, ca pana nu trece vara asta, iar Copilul Minune nu va canta de trei ori la Neptun, Cozmin prea tanarul se va lepada de mine de trei ori. Una la partid, a doua la TV si a treia la ziare". Altadata, umbland ei printre copacii de la Snagov, el le zise: "Veni-va ziua cand nu voi mai sta de-a dreapta lui tatuca, ci mi se va da putere deplina". Iara Agathon, mai incet la minte, dar mai repezit la vorba, il intreba: "Si cum va sa fie in ziua aceea, doamne?". "Fericiti vor fi toti cei saraci cu duhul, ca Ilie de la munca. Cei milostivi ca parintele Ilie de la agricultura. Cei blanzi si neputinciosi ca Athanasiu. Caci a lor si a copiilor lor fi-va bogatia tarii". "Dara cu baronii ce va sa se petreaca?", intreba prea cuviosul Octavian. "Vor merge in pace, fara catuse. Credinta lor ii va mantui de toate pacatele savarsite cu voie si fara de voie, caci ei sunt sarea pamantului, iara fara de ei nimic nu s-ar savarsi in partid". Ci Octavian mai avea o grija: "Dar oare cu poporul ce se va petrece?". Ci prea fericitul Adrian ii zise lui: "Poporul va merge la loc cu verdeata de unde a fugit toata spaima si ingrijarea, unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin. Iara eu voi domni peste toti pana la sfarsitul veacurilor. Amin". Asa grait-a Adrian, iara acela de va adauga o vorba la cele spuse blestemat fi-va si cercetat si descusut de PNA".