"Euforia izbanzii tine cat o rasuflare"

- marturiseste Sofia VICOVEANCA, dupa 44 de ani de cantec

- Frumoasa, banoasa si devreme-acasa: idealul barbatilor, "capcana" femeilor. Cum reusiti? - Nu mi-am propus sa le impac pe toate, dar asa a iesit. Cand pornesti la un drum, se cuvine sa te gandeste foarte bine daca vei face fata si pe soare, si pe nor. Viata e incarcata cu de toate. Poate ca eu am pornit cu dreptul si n-am dat inapoi la greu. Nu stiu cum ma vede lumea, dar eu sunt, in general, un om singuratic, plin de nelinisti. Mereu nemultumita de mine, mereu in cautari, carora, probabil, nu le voi gasi capatul niciodata. Dar cred ca e mai bine sa nu ai pareri bune despre tine. Mai bine sa spuna altii de bine despre tine. - Se poate trai din cantec? - Depinde de viata pe care ti-o propui si ce visezi. Sunt cu picioarele pe pamant. Stiu sa traiesc din putin. Pentru mine, cantecul chiar a fost si este o "meserie", fiindca nu fac altceva. Nu am nici un fel de afacere, nici o fundatie, nimic altceva. In orice domeniu, probabil, daca pui mult suflet, poti transforma meseria in arta. Am trait din leafa de angajata a Ansamblului "Ciprian Porumbescu", din Suceava. Si din cea de ziarist a sotului meu, pana acum doi ani, cand l-am pierdut. Mi-a fost prieten bun si sfatuitor. El mi-a dirijat oarecum lectura. Si, daca am ceva de pret in casa, sunt cartile. Am foarte multe carti, o biblioteca imensa. - Cum se poate pastra nealterata o voce? Cu lapte indulcit? Cu galbenus de ou? - Cantand, pur si simplu. Cand se intampla cine stie ce si, intr-o dimineata, te trezesti cu... alta voce, nici sodoul a la parisien nu mai ajuta. Am trecut prin asa ceva, in 1971, la nasterea pruncului meu, care acum este operator de film la Televiziunea Romana. Atunci mi-a cazut glasul cu o terta. O terta inseamna mult in muzica. Eram o mezzo si a intervenit o schimbare totala. Pana atunci purtam codite, cu flori in par, traistuta, ma rog, tinuta de fata tanara. Cand mi-a cazut glasul, desi aratam tanara bine, glasul parca-mi era de batrana. Asa ca mi-am pus basma neagra cu ciucuri, catrinta si opinci. Costumul meu era o alternanta de alb si negru. Nu stiu cat a placut, dar a ramas. Nu s-a uitat. - Se zice ca, inainte de '89, si muzica era planificata. Pare de neconceput, azi. - Si totusi, asa a fost. Pe langa planul financiar, exista si un plan de repertoriu. Eu, de pilda, eram obligata sa scot 8 piese noi, pe stagiune. Cenzura venea cu o constrangere suplimentara: cele 8 cantece noi sa fie, exclusiv, din zona ta de bastina. Eram obligata sa cant Bucovina. Si, obligatoriu, la fiecare recital, trebuia sa vii cu un cantec contemporan, "de viata noua". Dar cum eu obisnuiesc sa vad, cand e vorba de cantec, partea plina a paharului, am facut din obligatia de a cauta texte si melodii noi o aventura in necunoscut. Ma simteam ca un detectiv de geniu cand descopeream un cantec neraspandit pana atunci. Asa mi-am facut un repertoriu si am devenit ceea ce sunt azi. Un cantec pastrat din veac mi se pare aur curat. Nu mi-am permis sa-l fac de nerecunoscut, cum se intampla azi, sa merg pe variante. Cenzura traita de noi a fost ca o povara, dar nici libertatea asta prost inteleasa nu e buna. Duce usor, usor, la subcultura. Acum, oricine are bani si tine mortis sa-si faca o caseta, poate pune acolo ce vrea. O scoate peste noapte pe piata si se crede mare artist. - Ce s-a ales "dupa" din cantecele "de viata noua"? - Eu n-am avut in repertoriu mai mult de 3-4. Mi-a placut intotdeauna ca fiecare cantec sa fie o mica poveste. Inceputul sa aiba si un sfarsit. Sa spuna ceva. Asa ca n-am putut fi convinsa sa accept piese la care prima strofa se "potrivea" oriunde, fara nici o legatura. Asa se face ca, si azi, imi incep spectacolele cu "Bucovina, mandra floare", "Pentru toti romanii mei", iar o melodie precum "Ma mandresc ca sunt roman" se poate canta si azi, peste tot. - Dar mai au ele loc pe o piata tot mai asaltata de manele? - Eu zic ca este loc pentru fiecare. Publicul este un judecator bun si eu contez pe el. In rest, datoria mea este sa-mi respect zona, sa-i aduc in lumina farmecul, frumusetea plaiului. Sigur, ma pot ingrijora cand vad copii si tineri sedusi de facaturi. Dar graul se alege de neghina la cules. Deunazi, intr-un turneu in Ardeal, am spus intr-un interviu ca tare mi-as dori sa vad cum discotecile, pe langa cele 20-30 de piese house, strecoara o invartita sau o purtata. Si sa vedem daca tinerii se trag atunci pe margine, sa se odihneasca, ori daca se prind in dans. Dupa o vreme, am primit telefoane de multumire: ati avut dreptate. S-au "prins". Nimeni nu s-a retras. - Inainte de '89, ati fost tentata sa ramaneti in strainatate? - Ocazii ar fi fost destule. Prin 1979, niste oameni in varsta din Cleveland, SUA, au vrut chiar sa ma... infieze. Aveau de toate, numai copii nu. Dar cum as fi putut? Ce sunt eu fara tara, fara Bucovina mea? Pleci cu avionul, crezi ca ai taiat si radacinile din glie, dar nu-i asa. Tot te apasa dorul. - Unde, in lumea asta mare, ati simtit publicul cel mai aproape? - Ce m-a impresionat foarte mult a fost Japonia. Si China. Sigur, fiecare tara isi are farmecul si publicul ei. Am cantat si in Africa. In Congo, in Nigeria, Ghana. Alta lume, alt fel de a simti si reactiona. O lume foarte muzicala. Se "prindeau" imediat in ritm. - Va mai amintiti ziua cand ati urcat prima oara pe scena? - Cum as putea uita?! In toamna, la inceput de octombrie, fac 44 de ani de cantec, daca da Domnul. Acasa eram patru copii, cu mine cap de linie. Eram ceva mai capatuiti, pana a venit razboiul si tata a fost facut prizonier, iar mama a ingropat bruma de avere si-am plecat cu totii in refugiu. O matusa de-a mea - care, daca ar fi avut conditii, s-ar fi realizat, fiindca avea talent cu carul - m-a simtit de-acasa, de copila, ca as putea sa-mi castig painea cantand. Sigur, a fost razboi mare cu parintii, care nu voiau sa ma lase... A pleca din sat inseamna sa pornesti pe un drum fara intoarcere. Esti bun plecat... In 1959 am intrat in Ansamblul "Ciprian Porumbescu". Tocmai era in criza de solisti. S-a facut concurs. Toata lumea isi alesese cate un lied, cate-o arie sau o romanta. Imi aduc aminte cum a tasnit de la masa, strigand, presedintele comisiei, maestrul Dinu Stelian, cand eu am inceput sa cant o doina de-a mea: ce tot umblati dupa solista? Iata solista! Peste ani, multi, mi s-a dat si dreptul de a figura si pe statul de plata ca solista. Dar, de atunci, am tot urcat. Treapta cu treapta. Am avut si trei roluri, in filmele lui Mircea Danieliuc, Stere Gulea, Ion Carmazan, jucand alaturi de Valeria Seciu, Mitica Popescu, Gheorghe Dinica, Maia Morgenstern, Horatiu Malaele. A mai fost "Baltagul", spectacol realizat de Rapsodia Romana, si eu jucam rolul Vitoriei Lipan. Am tinut sa mergem cu spectacolul asta la Chisinau, fiindca drama Vitoriei Lipan se potriveste foarte bine cu drama Basarabiei. Televiziunea din Chisinau l-a preluat in intregime. Am scris si poezii, pe unele le-am strans in volumul "Dureri ascunse". Mai am un volum de versuri gata. Mai si desenez... - Ce nu vede publicul cand cade cortina? - Nu-l vede pe portarul care se uita discret la ceas si intrebandu-se, nerabdator, cand au de gand sa plece odata artistii acasa. Cu florile in maini, te trezesti dintr-o data singur. Al nimanui. Bucuria, euforia izbanzii, daca a fost izbanda, tine cat o rasuflare. Dupa care, fiecare-si vede iar de drumul lui...