Electrocasnicele pe credit, o investiţie umbrită de uzura morală

12% din românii care au cumpărat în 2007 diverse produse din magazine au optat pentru împrumuturi Euforia românilor de a-şi achiziţiona electrocasnice pe credit este departe de a se

12% din românii care au cumpărat în 2007 diverse produse din magazine au optat pentru împrumuturi

Euforia românilor de a-şi achiziţiona electrocasnice pe credit este departe de a se atenua. Însă, după doar câteva luni, investiţia se poate dovedi una total nerentabilă. Aparatul electrocasnic se depreciază moral, iar valoarea care trebuie rambursată băncii este cu mult mai mare comparativ cu valoarea reală.

Era creditelor de consum este departe de a se încheia. Românii continuă să se împrumute la bănci şi instituţii financiare nebancare (IFN) din dorinţa de a-şi satisface diverse nevoi personale şi urcă astfel nivelul creditării la cote alarmante. Numai în intervalul 2001-2007, valoarea totală a creditelor de consum acordate a crescut de peste 50 de ori, de la 290 milioane de euro la 15 miliarde de euro. Iar pentru următorii ani nu se prevede, în niciun caz, o stopare a ritmului de creştere.

Deşi valoarea medie a unui credit de consum este una relativ redusă comparativ cu cea a unui împrumut pentru locuinţe, datele băncii centrale reflectă o diferenţă majoră între volumele totale ale celor două tipuri de împrumuturi. Astfel, valoarea creditelor de consum acordate de bănci se ridica la finele lunii februarie la aproape 60 de miliarde de lei, de patru ori mai mare decât volumul împrumuturilor pentru locuinţe.

Atenţie la termenul de garanţie al obiectului cumpărat!

Şi totuşi, pentru ce iau românii credite de consum? Cei mai mulţi dintre aceştia recurg la acest tip de împrumut pentru a-şi cumpăra fie o maşină, un frigider, un aragaz, un calculator sau alte aparate electrocasnice. Împrumuturile pot fi contractate de la ghişeul băncii, al IFN-ului sau chiar direct din magazin. Trebuie să ne gândim însă dacă este rentabil să contractăm un împrumut pentru a achiziţiona aparate electrocasnice şi electronice. Dacă nu ai în momentul respectiv suma necesară achiziţionării unui astfel de aparat, creditul de consum reprezintă într-adevăr una din puţinele soluţii.

Cu toate acestea, nu trebuie să ignorăm inconvenientele care ar putea fi induse de o astfel de opţiune. Nu de puţine ori s-a întâmplat să sesizăm că aparatul de fotografiat sau calculatorul cumpărat pe credit s-a uzat moral.

Astfel, valoarea acestuia s-a redus semnificativ într-un interval foarte scurt de timp, iar suma care trebuie rambursată băncii este cu mult mai mare. Să luăm exemplul unui calculator luat pe credit în urmă cu un an, la o valoare de 2.600 lei.

Împrumutul se rambursează în rate egale pe o perioadă de trei ani, iar dobânda anuală efectivă (DAE) este de 18%. Valoarea totală care trebuie rambursată băncii se ridică la 3.200 lei. După plata a 12 rate în valoare de 89 lei, mai trebuie plătite încă 24 de rate cu o valoare cumulată de 2.132 lei. După un an însă, valoarea calculatorului s-a depreciat până la 1.600 lei. Deci, va fi plătit dublu trei ani pentru un produs al cărui preţ se va reduce la jumătate după doar câteva luni.

Un alt inconvenient l-ar putea constitui termenul de garanţie. Intervalul mediu în care ratailer-ul se obligă să remedieze gratis defecţiunile apărute la aparatul achiziţionat este de 2-3 ani. După această perioadă, aparatul electrocasnic/electronic se poate strica, chiar fără a mai putea fi posibilă nicio reparaţie.

Astfel, dacă împrumutul este contractat pentru cinci ani, ratele vor fi achitate pentru încă doi ani, deşi obiectul achiziţionat nu mai funcţionează.

Cardul de cumpărături continuă tradiţia

Cele mai multe victime ale împrumutului de consum au fost făcute de perioada "creditului doar cu buletinul". Această practică a început în anul 2004, dar a fost restricţionată de Banca Naţională a României (BNR) începând cu septembrie 2006.

Banca centrală a impus, la momentul respectiv, ca beneficiarul împrumutului să prezinte o garanţie, aceasta fiind constituită, în cel mai simplu mod, de adeverinţa de salariu. Nebunia creditelor în magazine era, însă, departe de a se opri. Nevoia de creştere a vânzărilor, atât în cazul magazinelor, cât şi al IFN-urilor, au arătat că un simplu birou de credit nu mai era nici el suficient.

Societăţile de credit au început să emită carduri de credit pentru clienţii lor, carduri partener sau co-branded. Împrumutul pe card este uşor de obţinut şi de folosit, deoarece banii sunt la dispoziţie oricând. Deşi dobânda la cardurile de cumpărături este mai ridicată decât în cazul creditelor de consum clasice, există avantajul că acestea sunt purtătoare de dobândă doar atunci când banii sunt folosiţi. În plus, pentru cardul de credit se acordă o perioadă de graţie la rambursarea sumei datorate.

Numărul românilor care au contractat cel puţin un credit a crescut de la 37%, în 2006, la 39%, anul trecut, potrivit unui sondaj Daedalus Consulting preluat de un post de televiziune. În ceea ce priveşte tipul de împrumut, se menţine tendinţa de contractare a creditelor de consum şi mai puţin a celor pentru investiţii. Cei care au cumpărat în rate diverse obiecte deţin o pondere de 12%, faţă de 9% în 2006.