Educatia prin minciuna

Acum trei zile, ministrului Educatiei, prof. univ. Ecaterina Andronescu, in acelasi timp decan al Facultatii de Chimie din Universitatea Politehnica Bucuresti, i-au fost repartizate cele 10 tichete de

Acum trei zile, ministrului Educatiei, prof. univ. Ecaterina Andronescu, in acelasi timp decan al Facultatii de Chimie din Universitatea Politehnica Bucuresti, i-au fost repartizate cele 10 tichete de masa aferente lunii ianuarie. In timp ce ministrul Educatiei spune celor peste 250.000 de cadre didactice din Romania ca sunt mai castigate acceptand marirea de salariu cu aproximativ 150.000 lei in locul celor 10 tichete de masa, in cuantum de 410.000 lei, prof. universitar Andronescu beneficiaza de "fructul interzis", intrucat in Romania functioneaza autonomia universitara. Conform acesteia, institutiilor de invatamant superior li se permite sa acorde tichetele de masa, daca dispun de fonduri extrabugetare (venituri proprii). Cel putin asa spune legea. De mai bine de doua luni, activitatea sindicatelor din Educatie s-a redus la a solicita amaratele de tichete. Stindardul sub care se coalizeaza si aliaza, mai nou, berbecele sindical are inscriptionat sloganul "10 tichete inseamna pentru dascali un ajutor echivalent cu 1/4 din salariul lor amarat", "Tichetele sau nimic". Fara discutie, cand profesorii universitari primesc acest ajutor, drept ar fi ca si in preuniversitar sa functioneze regula, mai ales cand ea este institutionalizata. Cadrul legal exista: modificarea art. 167 din Legea invatamantului (prin OU 184/2001) precizeaza ca si in invatamantul preuniversitar se pot obtine venituri proprii (extrabugetare), din inchirieri de spatii, ferme agricole etc. si "aceste fonduri pot fi utilizate exclusiv de catre unitatile scolare". Pe de alta parte, Legea Bugetului 2002, cea care interzice extrem de clar (art. 49) Ministerului Educatiei sa acorde, din bugetul de stat, tichetele de masa, spune ca acestea pot fi acordate din fondurile obtinute conform legii (din veniturile proprii). Evident, in scolile Romaniei, nivelul veniturilor proprii se apropie ametitor de zero absolut si aceasta o stie toata lumea. Probabil, pe acest rationament, induiosata de mizeria reala in care se afla profesorimea romana ori speriata de solicitarile tumultuoase ale sindicatelor, dna ministru Andronescu, ca si premierul Adrian Nastase au promis, in decembrie 2001, ca toti dascalii vor beneficia de tichete. Cele doua capete guvernamentale si-au pus insa, astfel, singure juvatul de gat. Dincolo de motivatiile ce tin de populismul PSD-ist, care pare a nu se lecui cu nici un chip, transpar, pentru cine doreste sa vada, adevaratele cauze ale unei astfel de promisiuni desarte: lipsa vointei politice de a pune in aplicare principiile reformei reale, adanci, profunde a situatiei actuale. Mai limpede spus, tot ceea ce era legal si firesc sa faca premierul si ministrul Educatiei era sa trimita sindicatele sa planga la usa potrivita: consiliile locale, conducerile unitatilor scolare, fiindca acestea sunt acum singurele care se ocupa de banii scolii. Daca tot a lepadat din brate, in 26 februarie 2001 (prin OU 32/2001), salarizarea personalului didactic, punand-o plocon in curtea consiliilor locale, daca pentru ratiuni de descentralizare, chipurile, la sfarsitul lui decembrie 2001, a trecut in carca acelorasi consilii locale patrimoniul Educatiei (n.n. - si n-au fost semne ca ar fi durut pe careva inima ca scoala romaneasca trece de la o saracie scapatata la una lucie), corect ar fi fost ca si acum, Guvernul, consecvent propriei sale politici, sa trimita telegrama de ajutor la adevaratul destinatar. Cum sa piarda insa PSD capitalul electoral, potentialul vot al unei armate intregi: un sfert de milion de cadre didactice? A suras domnul Nastase, i-a mangaiat pe crestet doamna Andronescu si din laptele si mierea promisiunilor s-au infruptat sperantele profesorimii si procentele in sondajele de popularitate. Cand ora adevarului a venit - timp de 2 luni dascalii au cerut frumos, acum ameninta cu greva generala - s-a fabricat urgent un surogat: marirea salariilor in schimbul tichetelor. Cum binefacerea guvernamentala inseamna ceva mai mult de 100.000 de lei, normal ca profesorii nici nu vor sa auda. Ei stiu una si buna: tichetele promise. A spune adevarul cu curaj nu prea sta in firea PSD-ului, iar a incerca sa-i fraieresti pe dascali nu inseamna, de fapt, decat a demonstra ca putin iti pasa de educatie. Urmand exemplul guvernamental, profesorii, la randul lor, ar putea promite elevilor ca lectiile vor deveni mai interesante, scoala atragatoare, relatia didactica extraordinara, ca vom ajunge in Paradis, o natie de genii. Ca tocmai in Educatie minciuna si promisiunile iluzorii sunt principii guvernamentale nu poate fi decat o absurditate demna de Eugen Ionescu. Scoala nu e un teatru. Scoala inseamna realitatea in care adevarul, oricat de dureros ar fi, trebuie spus si cunoscut. Daca sindicatele nu vor inceta cu solicitarile, dupa ce, iata, Guvernul le-a marit salariile si se vor tine de graficul revendicarilor, copiii nostri vor intra intr-o vacanta prelungita. Cursuri, examene vor sta sub semnul intrebarii. Costurile vor fi sigur mult mai severe, decat ar fi fost adevarul spus cand trebuia. Profesorii vor fi umiliti din nou, elevii pagubiti de carte. Fiindca in nici un caz, chiar daca doamna ministru si-ar dona tichetele proprii, acestea n-ar putea elimina conflictul actual.