Dublul-discurs ca sursa de clisee negative

Adrian Cioroianu, Senator Pentru a inlatura de la inceput orice banuiala de subiectivitate politica, voi spune ca unul dintre partizanii declarati ai primirii Romaniei in UE este un europarlamentar

Adrian Cioroianu,
Senator

Pentru a inlatura de la inceput orice banuiala de subiectivitate politica, voi spune ca unul dintre partizanii declarati ai primirii Romaniei in UE este un europarlamentar socialist englez, pe nume Cashman. Mi-ar fi mai lesne poate sa vorbesc despre colegii liberali europeni - de la liderul Graham Watson pana la mai cunoscuta baroneasa Nicholson, cea care a avut in ultimele luni cuvinte de o mare sustinere pentru noi (un singur exemplu: dansa a spus, cu farmecul si puterea de convingere care-i sunt proprii, ca felul in care Romania a gasit solutii pentru copiii institutionalizati - unul dintre reprosurile care ni se faceau ca un refren - ar fi un model pentru multe tari!). Revin, totusi, la socialistul Cashman, care - din partea unei subcomisii de Drepturile Omului a Parlamentului European - a condus, intre 4-7 octombrie a.c., o delegatie in Romania. Mai rar am vazut un politician strain care - dupa intoarcerea sa la Bruxelles - sa vorbeasca despre tara noastra nu numai in cunostinta de cauza, ci si cu acea empatie de care dau dovada prietenii. Cashman este un caz - din fericire - printre altele.
La cealalta extrema a simpatiei pentru Romania se afla europarlamentarul german (din Partida Verzilor) Horacek. Cu prestanta, elegant, cu talent retoric, dl Horacek nu pierde nici un prilej de a spune ca printr-o admitere a Bulgariei si Romaniei in 2007 nu s-ar obtine o europenizare a Balcanilor, ci - dimpotriva - o balcanizare a Europei. In una dintre ultimele sedinte ale Comisiei de Politica Externa ale PE (luni, 21 noiembrie a.c.), domnia sa a plusat si a prezis ca numai un miracol poate face ca Romania sa obtina semnal verde pentru UE la 1 ianuarie 2007! Din toata rgumentatia dlui Horacek, un detaliu mi s-a parut mai straniu: in cateva randuri, dansul a spus ca, in intalniri private pe care le-ar fi avut la Bucuresti, anumiti membri ai unor ONG-uri i-ar fi spus lucruri pe care acestia nu ar avea curajul sa le spuna cu voce tare (despre starea reala din tara si despre incapacitatea noastra de a aduce ameliorari in anul care ne-a mai ramas pana la data prezumtivei aderari). Cu alte cuvinte, acesti reprezentanti ai societatii civile ar fi avut un tip de discurs in timpul intalnirilor oficiale si un cu totul altul atunci cand au iesit cu dl Horacek la o cafea! Asadar, ar rezulta ca unele ONG-uri din Romania au un dublu limbaj: unul fals-optimist, oficial, si altul mai sceptic, pe care-l furnizeaza cu discretie urechilor occidentale. Daca nici romanii nu sunt convinsi ca merita sa fie primiti in UE, atunci cum putem cere unor europeni sa creada acest lucru? - cam asa s-ar traduce argumentul dlui Horacek. Ca unul care, cu mult inainte de a deveni membrul unui partid, am fost nu numai apropiat, ci chiar in interiorul acestui spatiu interesant si complex al ONG-urilor din Romania, am fost tentat sa cred ca dl Horacek exagereaza. Nu tocmai. Un exemplu l-am avut chiar la finalul sedintei de care vorbesc, din 21 noiembrie. Dupa ce cativa parlamentari europeni au prezentat opinii mai mult sau mai putin favorabile noua, dupa ce subsemnatul, Ion Mircea Pascu si Roberta Anastase am avut cateva replici acolo unde a fost cazul, au urmat doi reprezentanti ai unei asociatii de romi din Romania (evident, nu conteaza numele). Interventia lor a fost un amalgam de lucruri adevarate (precum anumite manifestari rasiste de pe stadioane, de condamnat cat mai drastic, sau problemele insertiei unora din etnia respectiva pe piata muncii) si unele alegatii fantasmagorice despre o presupusa tactica a statului roman de a proteja pe politistii care au un comportament agresiv fata de infractorii romi (!?) - dandu-se, daca nu ma insel, ca exemplu un presupus caz recent de prin orasul Cluj (?). Pe firul demonstratiei cu pricina, cineva mai putin bine intentionat ar fi putut trage concluzia ca Romania este un spatiu in care romii sunt opresati, descalificati si discriminati printr-un fel de conjuratie statala. Or, nu mi se pare ca aceasta este cea mai onesta descriere a Romaniei Ma intreb, in final, daca acesti reprezentanti ai asociatiei respective au acelasi discurs si in Romania. Eu cred ca nu. Poate ca Horacek are dreptate: unii dintre noi au un dublu standard - una spunem in tara si alta afara, una spunem de fata cu ministrul nostru si alta cand suntem printre functionari europeni. Din pacate, acest tip de limbaj dublu nu foloseste nimanui. Nici romanilor care-l practica, nici occidentalilor care vin spre a cunoaste mai bine Romania reala. Cele care au de castigat sunt numai cliseele despre romani - care au o mare circulatie si care nu sunt deloc benefice telului pe care ni l-am propus pentru ianuarie 2007.