Destăinuiri

Istoria care se repetă… Nimeni nu s-a născut părinte şi facultăţi, în acest sens, nu există. De aceea, modelul cel mai lesne de urmat este cel al părinţilor noştri. Sigur,

Istoria care se repetă…

Nimeni nu s-a născut părinte şi facultăţi, în acest sens, nu există. De aceea, modelul cel mai lesne de urmat este cel al părinţilor noştri. Sigur, există şi excepţii: aceia dintre noi, care şi-au jurat, copii fiind, să nu repete niciodată greşelile făcute de părinţii lor, în nobilă operă de educare a "tinerelor vlăstare" (pe atunci, sintagma era "în trend"!).

Poate că şi eu mi-am zis, câteodată, în barbă, că voi fi un "altfel de părinte": când mama mă exaspera cu ordinea din cameră sau cu îmbrăcatul gros, iar tata îmi aplica torturi repetate, de genul: "Să-mi vii acasă până-n ora opt, că altfel vei găsi uşa-nchisă!" sau "Dă-te jos de pe tocurile astea, că nu eşti cocotă! ("inamicul" fiind nişte sandale nevinovate, cocoţate pe patru cm, pe care mi le cumpărase mama, la 16 ani!). Bezmetice îmi păreau, pe atunci, aceste atitudini!..

Însă… iată-mă părinte! Şi, în plus, unul dornic să-şi vadă copiii "oameni adevăraţi"! (pare desuet ţelul, nu-i aşa?). Şi ce credeţi că mă surprind, repetând la infinit, e-adevărat, într-o mie de "ambalaje" (inventivitatea face parte din arsenalul Gemenilor!): "Marinuş (18 ani - n.a.), să nu-mi vii acasă după unsprezece noaptea! (evoluţia societăţii a mai adăugat, iată, câteva ore la termenul-limită!), "Pune-ţi dres gros, afară sunt minus 5 grade, ai să răceşti şi n-ai să mai poţi face copii!, "Victoraş (10 ani - n.a.), dacă nu-ţi faci ordine în cameră, nu te las la Jetix!" sau "Nu citeşti cele trei capitole, nu mergem la Mall!"

Modelul părinţilor funcţionează impecabil! La urma urmei, fiecare gândim: "Uite, nu m-au crescut rău, dragii de ei, chiar şi cu reţeta asta spartană! O voi aplica şi eu!"… Iar copiii vociferează, văd că în jur e dezmăţ, dezordine, delăsare, într-un cuvânt, dezastru, iar ei trebuie să joace după regulile impuse de o mamă severă şi demodată. Şi fiecare din ei îşi jură-n barbă că, odată ce va creşte şi va semna "de primire", pentru copilul său, va fi altfel, mai bun şi mai îngăduitor. Dar eu ştiu că lucrurile nu vor sta aşa.

Oftez când mă amendează cu replica: "Eşti cea mai severă mamă din lume!", înghit în sec şi păşesc mai departe pe acest drum, pe care-l ştiu bun pentru copiii mei - aceşti doi drăcuşori împieliţaţi, pe care, de fapt, vă spun un secret, îi iubesc nebuneşte!..