Despre vot şi conştiinţe

Când „Adevărul” a descoperit, în vara acestui an, îngrozitorul adevăr că 1,2 milioane de români aflaţi între graniţele ţării nu pot vota la uninominal, deşi au acest drept... Când

Când „Adevărul” a descoperit, în vara acestui an, îngrozitorul adevăr că 1,2 milioane de români aflaţi între graniţele ţării nu pot vota la uninominal, deşi au acest drept...

Când tot „Adevărul”, tot în urmă cu câteva luni, a arătat că milioane de români din străinătate sunt, practic, interzişi de la vot prin „metode tehnice”...

Când „Adevărul”, în încăpăţânarea sa, a demonstrat că votul românilor din diaspora nu este egal cu cel al românilor din ţară, „graţie” limitării la patru deputaţi şi doi senatori impuse unui electorat potenţial de milioane de oameni...
Când disperarea noastră civică dădea ocol Palatului Victoria, Casei Poporului şi ministerelor implicate în alegeri fără a găsi măcar o uşă deschisă...

Ei bine, când toate acestea se întâmplau, bravele noastre ONG-uri îşi făceau siesta de vacanţă. Era vară, era cald, era sezonul concediilor şi nu prea avea nimeni chef să se deranjeze, deşi multe domniţe şi mulţi domnişori câştigă bani frumoşi din trezirea conştiinţelor amorţite.

Aşa se face că operaţiunea „Vreau şi eu să votez!”, iniţiată de „Adevărul” în vară, a găsit susţinere zero nu doar în rândul partidelor (de la cele aflate la putere la cele sătule de opoziţie), ci şi în birourile ONG-urilor.

Acum, hodoronc-tronc, Institutul pentru Politici Publice (IPP) critică Guvernul pentru că „limitează dreptul fundamental de vot pentru românii care nu se află în localitatea de domiciliu în data de 30 noiembrie”. De asemenea, „atrage atenţia că Executivul este obligat să organizeze un sistem de vot prin corespondenţă”.

Super! Au început şi ONG-urile să vină din vacanţă! Din păcate, s-ar putea să fie prea târziu. O campanie în favoarea votului prin corespondenţă ar fi avut şanse cu câteva luni înaintea scrutinului. Este ceea ce a încercat „Adevărul”, dar n-a înţeles, de exemplu, IPP-ul.