De unde provin numele regiunilor României. Poveştile ”botezătorilor”
0România, aşa cum o cunoaştem acum, este compusă din nouă regiuni istorice. După lupte de secole, purtate pentru autonomia fiecărei regiuni şi pentru mândria locală, cele nouă mici state se unesc în 1919 şi formează România Mare, un vis mocnit timp de sute de ani.
Fiecare teritoriu istoric al României are povestea şi actorii lui, însă toate au în comun dorinţa, coagulată de-a lungul secolelor, de a face parte dintr-o singură ţară, unită sub cupola României Mari.
Corespondenţii „Adevărul” au adunat poveştile fiecărei regiuni şi explică de unde vin numele acestora dar şi momentele cheie din istoria lor.
Complexitatea Banatului este mult prea mare pentru a vorbi despre această regiune într-un singur articol, chiar şi atunci când îţi doreşti să prezinţi etimologia numelui ei. Zeci, sute de scriitori, istorici, oficiali sau călători au povestit mereu despre o regiune fabulousă, aflată la graniţa dintre Occident şi Orient, mereu o zonă purtătoare de cultură şi civilizaţie europeană.
În ceea ce priveşte zona estică a României, istoricii nu au nici un dubiu. Numele de Dobrogea vine de la conducătorul bulgar Dobrotici, fiul boierului Balica, primul conducător care şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Bizantin. Acest lucru face ca zona Dobrogei să fie una dintre primele spaţii autonome de pe teritoriul României.
Despre originea numelui de Ardeal, istoricii spun că este încă una controversată. Deşi există o părere dominantă care spune că termenul care stă în spatele acestui cuvânt este Erdély, care se traduce prin „peste pădure”, unii istorici afirmă că numele ar fi defapt o veche rădăcină indoeuropeană, "ard-", aflată în unele toponime tradiţionale, cum ar fi numele Munţilor Ardeni (din regiunea franco-belgiană).
Maramureşul este una din regiunile României cu o etimologie vastă. Nici până astăzi istoricii nu pot să spună cu exactitate care a fost punctul de plecare ce a dus la alegerea termenului de „Maramureş“. Chiar dacă „Tara Maramureşului“este un termen întâlnit prima dată în 1299, există variante etimologice care duc cu mult înaintea secolului XIII.
Partea de nord a Moldovei este cunoscută sub denumirea de Bucovina, dar destul de puţini oameni ştiu cum s-a ajuns aici, mai ales că pe vremea lui Ştefan cel Mare ţinutul era cunoscut ca Ţara de Sus. Un alt lucru interesant referitor la această zonă este faptul că,teritoriul Bucovinei se întinde peste graniţa României.
La sfârşitul secolului al XIII-lea, Voievodul Basarab profita de criza politică din Imperiul Otoman şi de dispariţia dinastiei Arpadiene din Ungaria reuşind să îi adune pe stăpânii feudali de la sud de Carpaţi sub cupola teritoriului Munteniei. Câţiva ani mai târziu Muntenia avea să formeze, alături de regiunea Olteniei “Ţara Românească”, piatra de temeie a României Unite.
Denumirea regiunii istorice Oltenia îşi trage rădăcinile din perioada Basarabilor, de unde şi numele atribuit provinciei de „leagănul dinastiei Basarabilor”. Etimologia numelui regiunii provine, aşadar, din zorii secolului XV, şi a reprezentat, de-a lungul secolelor, judeţele din stânga râului Olt, pentru ca, ulterior, să cuprindă judeţe de ambele părţi ale Oltului.
Istoria Bărăganului, ţinutul arid din sudul ţării, a fost evocată de-a lungul anilor în operele literare ale unor personalităţi culturale şi duce în spatele ei influenţa otomană pe care românii au primito timp de mai multe secole. Etimologic, Bărăganul îşi trage numele dintr-un cuvânt turcic, „Buragan“, care înseamnă vârtej, furtună sau vifor.
Referitor la ţinutul Moldovei, istoricii au elaborat numeroase teorii privitoare la constituirea provinciei şi la etimologia acestui nume, însă legenda voievodului Dragoş Vodă şi a căţelei sale, Molda, s-a întipărit în mentalul colectiv şi tinde să fie considerat momentul iniţial în constituirea regiunii.
Material realizat de reţeaua de corespondenţi Adevărul. Au contribuit: Manea Mugurel, Florina Pop, Ştefan Both, Sânziana Ionescu, Cosmin Carp, Sandrinio Neagu, Vlad Ignat, Mădălin Sofronie, Cezar Pădurariu