De la oroare la teroare?

In timp ce primii patru expulzaţi din Italia ajungeau la Bucureşti, alţi trei cetăţeni români erau atacaţi cu bâte şi securi la Roma. Unul dintre ei a ajuns cu răni grave la spital. Cei

In timp ce primii patru expulzaţi din Italia ajungeau la Bucureşti, alţi trei cetăţeni români erau atacaţi cu bâte şi securi la Roma. Unul dintre ei a ajuns cu răni grave la spital. Cei patru trimişi acasă au fost conduşi în localităţile de baştină pentru că nu exista vreun mandat internaţional pe numele lor.

Presa italiană relatează că prefecţii din peninsulă sunt acum angajaţi într-o adevărată întrecere pe ramură, sub deviza: Cine expulzează mai mulţi români. Este o acţiune patriotică în care îndeplinirea şi depăşirea planului nu vor aduce decât câştiguri de imagine. Unii dintre politicienii italieni duc de multă vreme campanii publice împotriva românilor.

Roadele încep să se arate. Sloganuri extremiste, xenofobe se aud din ce în ce mai des pe străzile din Italia, cetăţenii români din această ţară se simt în pericol. Deja se fac destule comparaţii cu un alt fenomen imigraţionist cu care s-a confruntat Italia, cel legat de albanezi, iar concluzia ar fi că românii sunt mai violenţi, mai cruzi, mai nepăsători faţă de aproapele lor.

Fiind vorba de sute de mii, poate mai mult de un milion, după unele estimări, de cetăţeni români stabiliţi în Italia, ne aflăm în pragul unei crize grave care priveşte nu numai România şi Italia, dar şi Uniunea Europeană. În loc de acţiuni concertate la Roma şi Bruxelles, autorităţile de la Bucureşti fie se întrec în muţenie, fie bâlbâie ceva despre un plan de promovare a românilor buni prin presa italiană! Sigur că da, lucrurile se vor calma instantaneu când italienii vot citi advertoriale privind prietenia milenară dintre cele două popoare încă de pe vremea lui Traian şi Decebal!

Mai degrabă asemănările se văd acum în modul de reacţie al autorităţilor. Şi noi, şi ei lăsăm lucrurile până în ceasul al doisprezecelea. Apoi urmează faza pompieristică, momentul în care se face totul, se taie în carne vie sau se dă această aparenţă. Dar totul este scufundat, la nivel politic, în demagogie, populism şi goană după voturi. Şi la noi, şi la ei.

Dacă vedem mai întâi paiul din ochiul nostru decât bârna din ochii italienilor, este responsabilitatea Bucureştiului să‑şi apere cetăţenii oriunde s-ar afla, cu atât mai mult pe teritoriul Uniunii Europene. Dacă în Italia oroarea provocată de crima lui Mailat este urmată de teroare la adresa românilor, atunci Uniunea Europeană nu mai e uniune.

Clasa politică de la Bucureşti ar trebui să prezinte soluţii pentru aceste probleme majore. În loc de asta, înjurături non-stop pentru mize iluzorii. Care români? La Bucureşti, singura ocupaţiune mentală e războiul dintre palate. Ciao, amici!