De ce cumpără spitalele paturi de terapie intensivă cu preţul umflat de 5 ori

Deşi există încă din 2012 o legislaţie care prevede că achiziţia de aparatură ar trebui să se facă centralizat, la nivelul Ministerului Sănătăţii, în 2018 încă sunt spitale care cer rambursarea a peste 500.000 de lei pentru un pat de terapie intensivă identic cu unul pe care ministerul a plătit 100.000 de lei.

Diferenţe majore de preţuri la achiziţia de aparatură medicală: un pat de anestezie terapie intensivă cumpărat prin licitaţie centralizată de Ministerul Sănătăţii (MS) a costat 105.000 de lei, în timp ce pentru acelaşi tip de pat, unele spitale au plătit şi de cinci ori suma, adică 546.000 de lei, bani pentru care solicită rambursarea. Tocmai aceste discrepanţe au determinat-o pe ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, să anunţe că va lua la puricat preţurile de achiziţie ale aparaturii medicale şi că, acolo unde preţurile sunt umflate, vor fi luate măsuri. 

„Nu spun că acesta este unul dintre motivele pentru care spitalele nu sunt dotate, dar şi acesta este unul dintre motive”, a afirmat Sorina Pintea adăugând că puteau fi cumpărate cinci paturi de terapie intensivă cu banii cu care a fost plătit unul.

A cui este vina

Problema este de fapt una mai veche, arată specialiştii în sănătate publică. Aceştia acuză că vina pentru diferenţele enorme la preţurile de achiziţie aparţine chiar Ministerului Sănătăţii.

„Se ajunge la astfel de situaţii pentru că mecanismele noastre de achiziţie sunt deficitare. În loc să faci achiziţii la nivel naţional, să ai repere naţionale, faci achiziţii la nivel local. Au trecut şase ani de când MS a promovat legislaţia în vigoare pentru achiziţii la nivel naţional. Dar MS nu binevoieşte să facă achiziţii la nivel centralizat, deşi are obligaţia legală şi cadrul legal. Există funcţionari care sunt plătiţi, o direcţie care teoretic se ocupă cu aşa ceva, unde sunt oameni plătiţi cu bani grei în fiecare lună. Cu toate acestea, MS nu face achiziţii la nivel naţional nici măcar pentru cele 80 de spitale pe care le are, deşi ar trebui să facă pentru toate”, a explicat, pentru „Adevărul”, medicul Sorin Paveliu, expert în politici de sănătate publică al Societăţii Academice Române (SAR).

România, un Eldorado al dispozitivelor medicale

Mai mult, specialistul arată că o altă problemă care duce la apariţia unor astfel de cazuri o constituie lipsa evaluării tehnologiilor şi dispozitivelor medicale. 

„Un manager nu cumpără aşa ceva de capul lui, are plan de achiziţii. Întâi e trecut în buget, e aprobat, apoi cumpără. Patul respectiv este un dispozitiv medical, nu e un pat oarecare, ci e un pat cu nişte funcţii dedicate. Şi ar trebui să existe evaluare şi un catalog de preţuri care să le limiteze şi care să arate şi cât sunt de cost-eficiente aceste dispozitive. Dacă pentru medicamente se face o evaluare, pentru dispozitivele medicale nu putem spune acelaşi lucru. Oricine vine cu un dispozitiv medical merge cu dosarul, îl înregistrează şi l-a băgat pe piaţă. România este în continuare un «Eldorado» din acest punct de vedere”, a completat Sorin Paveliu. 

La rândul său, Cezar Irimia, preşedintele Asociaţiei Pacienţilor Cronici din România, atrage atenţia că atunci când spitalele dau foarte mulţi bani pe aparatură,  rămân fără buget pentru medicamente sau materiale sanitare obişnuite şi înregistrează, în cele din urmă, datorii.

„Aici am ajuns la loteria sistemului de sănătate. A fi pacient în România e echivalent cu a juca la ruleta rusească. Achiziţiile centralizate ar fi o soluţie, dar până la urmă ne lovim de aceeaşi placă: lucrurile vor fi tergiversate, timpul trece, licitaţiile sunt contestate şi banii ajung să se întoarcă la bugetul de stat. Ar trebui ca fiecare manager să aibă responsabilitatea achiziţiilor. Sincer, am impresia că din aceste achiziţii umflate se întorc bani la partide, e important să vedem şi ce coloratură politică au managerii de spitale”, completează reprezentantul pacienţilor.  

Când s-a discutat prima oară despre achiziţii centralizate 

Cel care a adus în discuţie achiziţiile centralizate pe termen lung de materiale, aparatură şi medicamente scumpe a fost doctorul Raed Arafat, actual şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţe în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Acesta anunţa, la vremea respectivă, şi cum va funcţiona unitatea de achiziţii centralizate din minister, menţionând că acest gen de achiziţii pot obliga ofertanţii să vină cu preţuri mai mici. Şi tocmai faptul că aparatura medicală era achiziţionată la preţuri diferite, de la un spital la altul, l-au determinat să ia o asemenea decizie.

„Vom verifica unde avem preţuri flagrante. Licitaţia centralizată poate evita aceste situaţii. Procedura trebuie să fie extrem de transparentă, să mergem către licitaţia electronică”, spunea Arafat în 2012, adăugând că aşa pot fi evitate neregulile şi fraudele în sistemul de sănătate.