Dascăli fără bani de concediu
0ne împiedică". Spun că sunt norocoşi că stau într-o casă pe care au primit-o moştenire, că altfel le-ar fi foarte greu. "E greu cu banii când vine vorba de concediu, de aceea nu am mers în
ne împiedică". Spun că sunt norocoşi că stau într-o casă pe care au primit-o moştenire, că altfel le-ar fi foarte greu. "E greu cu banii când vine vorba de concediu, de aceea nu am mers în fiecare an şi nici nu vom merge în fiecare an", mai spune profesorul. Nici măcar cu elevii nu au fost plecaţi în tabere. Cu toate acestea, familia Dumitrescu vrea să rămână în învăţământ. "Îmi place. Nu mă interesează cât iau. Asta mi-am dorit de când am terminat facultatea. ştiu că pot să fac un bine pentru comunitate", zice Aurel. Mihaela vrea şi ea să predea în continuare elevilor, deşi se gândeşte ce greu va fi atunci cu banii. La restaurant nu au mai mers de nu mai ştiu când. şi înainte să-şi cumpere haine se gândesc de şapte ori.
Prizonierele hârţoagelor
De-abia se văd din mormanele de documente. Peste tot, certificate de absolvire, certificate de competenţă profesională, foi matricole, diplome de bac. Unul intră, altul iese, sună telefonul, faxul "curge", un domn îşi cere foaia matricolă din anul '87, a început şi bac-ul... Angela Aramă, 58 ani, este secretară la Grupul şcolar "Nichita Stănescu", din Capitală. Nu mai ştie ce este acela un concediu. "Când reuşesc să-mi iau liber mai merg pe la prieteni că nu mă costă mai nimic, la mama... Nu am mai fost într-o staţiune, de nu ştiu când. Nici în rate, cum ştiu că se plăteşte acum, nu am putut să-mi iau bilete. Regia casei costă foarte mult, iar ca să mai îmbunătăţim câte ceva prin casă facem împrumuturi la bănci, după care plătim de ne săturăm câte 3, 4, 5 ani. Toate costurile de întreţinere sunt foarte mari. După 37 de ani de muncă, am 7 milioane salariul. Toţi au ideea că secretarele nu fac decât cafele şi răspund la telefon. Noi stăm şi câte 10, 12 ore sâmbăta, duminica la serviciu. Pentru noi, un concediu la munte, la mare este extrem de scump şi a devenit un vis frumos", spune femeia. Gabriela Enache, 56 ani, este secretar-şef la acelaşi grup şcolar. Lucrează în învăţământ de 35 de ani. Ultima oară când a văzut marea a fost în anul 1993, atunci când avea copiii mici.