Dan Diaconescu, populismul şi extrema dreaptă

PDL şi USL ar putea dispărea precum Elodia în hăurile OTV.

Fără să aibă un partid înregistrat, Dan Diaconescu se vede deja instalat pe locul al treilea în topul încrederii populaţiei, după cum arată ultimul sondaj IMAS. Liderul OTV se bucură de o cotă de 16% aprecieri pozitive, fiind depăşit doar de Victor Ponta, 23,2%, şi de Crin Antonescu, primul în clasament, cu 25,6%. Destul de departe în spate au rămas Emil Boc, 8,6%, şi Traian Băsescu, 10,8%. Preşedintele Băsescu este depăşit chiar şi de Corneliu Vadim Tudor, creditat cu 11,4% aprecieri pozitive.

În plin marasm economic şi social, România se aliniază din nefericire unui curent care cuprinde din ce în ce mai mult Europa. În Finlanda, la alegerile de acum câteva săptămâni, a făcut senzaţie Partidul Adevăraţilor Finlandezi. În patru ani, formaţiunea altădată obscură a crescut de la 4% la 19% în opţiunile de vot. Preşedintele partidului, controversatul Timo Soini, ştie să dea vina pe Uniunea Europeană pentru toate relele, deşi a fost ales europarlamentar. Mult mai aproape de noi, extremiştii de la Jobbik au devenit o forţă după ultimele alegeri din Ungaria. În ţara vecină au apărut formaţiuni paramilitare care organizează marşuri şi bagă frica în populaţie, afirmând că aşa se instaurează ordinea publică. La fel ca în anii '30.

În Franţa, Marine Le Pen, succesoarea tatălui ei, Jean-Marie Le Pen, la conducerea Frontului Naţional, îi dă dureri de cap lui Nicolas Sarkozy în perspectiva alegerilor de anul viitor.

Antiglobalişti, antieuropeni, naţionalişti, xenofobi, liderii acestor mişcări au priză la public, vorbesc pe înţelesul tuturora şi dau impresia că au soluţii simple pentru cele mai complicate probleme. În plus, dispun de extraordinarul talent de a explica oamenilor că întotdeauna există un inamic responsabil de necazurile fiecăruia. Străinii, ţiganii, Uniunea Europeană sau chiar euro sunt foarte buni de ţapi ispăşitori. Frontul Naţional a lansat o dezbatere în Franţa pentru ieşirea din zona euro şi întoarcerea la moneda naţională, iar autarhia economică este prezentată ca soluţie la criză într-o lume atât de globalizată, încât bătaia aripii unui fluture în China se poate transforma în tornadă în America.

Pe fundalul marilor provocări ale crizei şi ale concurenţei globale tot mai dure, populismul, naţionalismul şi extrema dreaptă s-au amestecat, găsind o formulă electorală seducătoare pentru o bună parte a electoratului care se simte trădată de politicienii din partidele tradiţionale. Şi, în bună măsură, aceşti oameni au multe motive să considere că au fost sacrificaţi deliberat pentru a se acoperi incompetenţa şi corupţia unor guvernanţi iresponsabili.

Devine din ce în ce mai clar că stânga tradiţională şi dreapta tradiţională, chiar dacă rămân adversare, s-ar putea vedea în situaţia de a lupta împreună pentru salvarea unor valori esenţiale pentru societatea democratică. PDL şi USL ar putea să se gândească mai mult la acest lucru, altfel nu este exclus să dispară ca Elodia în hăurile televiziunii lui Dan Diaconescu.