Cum verifici gradul de compensare pentru un medicament

Cum verifici gradul de compensare pentru un medicament. Asiguraţii români pot beneficia de medicamente compensate, chiar şi 100%, în funcţie de patologia de care suferă. Există şi medicamente care pot fi compensate parţial, în proporţie de 90% sau de 50%.

În prezent, sistemul de compensare al medicamentelor de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cuprinde trei liste, Sublista A (compensare 100%), Sublista B (compensare 50%) şi Sublista C1 (compensare 100%).

Cum verifici gradul de compensare pentru un medicament

Lista poate fi verificată AICI.  

Medicamentele compensate sunt medicamentele pe care pacienţii le procurau contra cost, conform indicaţiilor primite de la medicul specialist. Legislaţia actuală prevede gratuitate penttru copii şi gravide, inclusiv în ceea ce priveşte medicaţia. Pentru a putea obţine reţete compensate şi gratuite, celelalte categorii de persoane trebuie să îşi achite asigurările de sănătate şi să fie înscrise la medicul de familie.

Pentru a putea obţine un medicament compensat, asiguraţii sunt nevoiţi să facă o programare la doctorul de familie, care, în funcţie de diagnosticul pacientului, îi prescrie medicaţia compensată ori gratuită, în cazul în care aceasta face parte din listă. De asemenea, sunt şi situaţii când medicamentul poate fi prescris de specialist.

Cum verifici gradul de compensare pentru un medicament. Până când se prescrie un medicament compensat sau gratuit

În cazul unei maladii acute, răceli, gripe etc, medicamentul compensat este prescris până la vindecarea bolnavului, care de regulă survine după circa 7-10 zile. în cazul pacienţilor care suferă de boli cronice, medicamentul compensat este prescris până la tratarea definitivă a bolii, care poate dura mai mulţi ani sau chiar pe parcursul întregii vieţi. Datoria medicului este să prescrie medicamentul compensat cu regularitate.

Medicamentele compensate şi gratuite nu se prescriu pe o perioadă mare de timp, bolnavii fiind nevoiţi să meargă lunar sau odată la două luni după reţetă. „Poate să nu fie nevoie ca pacientul să ia aceste medicamente un timp atât de îndelungat. Un alt moment important este faptul că acesta poate suferi o acutizare a altei maladii cronice”, se arată în legislaţie.