Cum stam, cum ne miscam la un interviu

Dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal, ci in egala masura si in cel nonverbal. Body language (limbajul corpului) este la fel de complex ca si comunicarea verbala, fiind

Dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal, ci in egala masura si in cel nonverbal. Body language (limbajul corpului) este la fel de complex ca si comunicarea verbala, fiind structurat pe zone anatomice si avandu-si propria "gramatica". Cunoasterea acestuia e o arta si se deprinde in timp, necesitand o observatie sistematica a celorlalti si, consecutiv, un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie in fapt intr-un mijloc de comunicare. Practic, comunicarea nonverbala nu poate fi blocata si desigur nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal ne poate trada la un interviu, dar solutia nu este in nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de baza, a "vocabularului" specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal si natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferente culturale, poate fi regasit identic pe intreaga planeta. Poate tocmai din motivul primordialitatii sale in raport cu cel verbal, studiile au aratat ca intr-o discutie interlocutorul este impresionat de mesajul verbal in proportie de 10%, de intonatie si timbru vocal in proportie de 20% si de limbajul corporal in proportie de 70%. Chiar din batrani se spune ca "un gest face cat o mie de cuvinte". Cunoasterea, fie si sumara, a unor indicatori corporali poate fi un avantaj la un interviu de angajare. Inspiratia adanca exprima nevoia de aer si apare ca urmare a unui efort ori ca urmare a unei solicitari intense traducand tensiune, neliniste ori pregatirea pentru o confruntare. Expiratia indica in general relaxare, detensionare, dar nu numai. Daca este prelungita, poate indica epuizare sau chiar un oftat, daca este scurta si rapida asemanatoare unui pufnit, indica desconsiderare, ingamfare, superioritate. Foarte importante sunt zonele purtatoare de informatie de la nivelul fetei: fruntea, sprancenele, ochii, nasul, gura si buzele, maxilarul si barbia. Cutele verticale (frunte) exprima concentrare si interes ori un efort de vointa; cutele orizontale care apar ca urmare a ridicarii sprancenelor si deschiderii ochilor exprima mirare ori confruntare de idei, nevoie de informatie. Pozitia capului, principalul ordonator al privirii, este si ea importanta. Acesta poate fi indreptat spre interlocutor si exprima interes si tratare egala a celuilalt. In schimb, capul plecat indica intreruperea contactului cu lumea, teama, nesiguranta, orientare spre sine. Privirea directa, "ochi in ochi", exprima interes pentru comunicare profunda, dar si nevoia de confirmare si autenticitate, deoarece este greu sa minti pe cineva privindu-l drept in ochi. Privirea fixa exprima retragere in sine, desprindere de lume, scrutare a viitorului. Privirea mobila "matura" spatiul si dezvaluie efortul activ de cautare a informatiilor. In schimb, privirea de sus in jos, ori pe sub ploape, arata superioritate, desconsiderare sau neincredere. Inaltarea capului indica siguranta, demnitate sau deschidere. Daca este prea rigida, exprima mandrie. Mainile sunt si ele purtatoare de informatii, fie direct si explicit, fie prin combinatii de gesturi si miscari. O strangere de mana puternica exprima forta si dorinta de dominare, dar si autenticitate. O strangere slaba arata fie supunere, fie dezinteres. Retinerea mai indelungata a mainii interlocutorului este un semn pozitiv, exprimand nevoie de contact direct, pe cand eliberarea rapida exprima dorinta de desprindere ori nerabdare. De aceea, interesanta poate fi compararea celor doua gesturi la inceputul, respectiv sfarsitul unei intrevederi. Mainile impreunate inchid un cerc si practic constituie o bariera intre sine si lume. Mana dusa la gat semnifica trairea unei amenintari si autoprotectie, mana dusa la gura exprima nevoia de autocontrol (parca se incearca blocarea unui mesaj nepotrivit, persoana avand grija sa nu spuna ce nu trebuie), daca este indreptata spre frunte, arata dorinta de sprijinire a capului, ceea ce se traduce fie in oboseala, fie in nevoia de alunecare a anumitor ganduri sau amintiri. In general, miscarile indreptate spre sine (inchiderea si deschiderea nasturilor, jocul cu cravata...) exprima nevoia de evidentiere (mesajul este de tipul: "Sunt aici, trebuie sa ma observi") dar pot trada si o stare de nervozitate si agitatie. Aceste exemple sunt doar cu titlu introductiv, neacoperind nici pe departe lista gesturilor semnificative. Candidatii trebuie sa fie in primul rand atenti la sine si la mesajele pe care le transmit, dar intr-un mod relaxat. Comportamentul trebuie sa fie dezinvolt si natural, caci scopul interviului este tocmai de a percepe comportamentul interlocutorului. "Citirea" intervievatorului permite insa adaptarea in timp real la perceptia acestuia. Pot exista si semnale false insa, menite sa induca in eroare. De aceea, comportamentul celuilalt trebuie decriptat cu atentie. "Secretul" unui interviu curat, din punct de vedere non-verbal, este insa autenticitatea si abordarea increzatoare in fortele proprii. Psiholog Sorin Faur ADECCO Romania SRL Dr. Felix nr. 59 Tel: 223.46.88 www.adecco.com.