Cum pot ajunge adolescenţii adulţi nefuncţionali

Adolescenţii sunt supraestimaţi de părinţi şi de profesori, deşi creierul lor nu este suficient de dezvoltat pentru a lua deciziile corecte, aşa cum se aşteaptă adulţii din jurul lor. Concluzia se desprinde din cel mai recent studiu făcut de Institutul de Neuroştiinţe Cognitive din Londora, care arată că aşteptările prea mari de la tinerii de 14-18 ani îi pot transforma pe aceştia în adulţi nefuncţionali.

„Atunci când interacţionăm cu copiii

mici, nu ne aşteptăm ca ei să se poarte ca adulţii sau să fie raţionali. Părinţii şi profesorii trebuie să înţeleagă că nici creierele adolescenţilor nu sunt pe deplin formate, tocmai din acest motiv unii cad sub influenţa prietenilor nefaşti”, se arată în studiul citat.

Aşteptări mari există de la adolescenţi nu doar acasă, unde mulţi părinţi cred că tinerii de 14-18 ani se descurce pe cont propriu, ci şi la şcoală, unde profesorii ajung să aibă pretenţii foarte mari de la ei. Şi cerinţele sunt ridicate, iar problema, spune cercetarea, este că nu există o curriculă adaptată la capacităţile elevilor. 

Şi adolescenţii se consideră adulţi

România nu iese din tendinţe din acest punct de vedere, apreciază profesorul Ştefan Vlaston, expert în Educaţie. 

„Într-adevăr, sunt şi părinţi şi profesori care au pretenţii prea mari de la copii. Spre exemplu, au pretenţia ca ei să înveţe mai mult deşi unele concepte sau noţiuni le sunt peste putinţă de a fi pricepute. Pe de altă parte, sunt cazuri în care şi elevii au tendinţa de a se considera adulţi mai capabili decât sunt în realitate. Apoi, există şi tendinţa inversă, cea în care părinţii îi consideră pe propriii copii mai mici decât sunt în realitate”, spune Ştefan Vlaston. 

Însă tocmai pentru a nu îi frustra pe adolescenţi, şcoala şi dascălii ar trebui să se adreseze nevoilor tinerilor şi să schimbe modalităţile de predare, venind astfel în sprijinul elevilor. 

„La noi, curricula e o nenorocire, şcoala noastră se comportă ca un malaxor. În loc să se plieze pe cerinţele elevilor, e invers. Elevii trebuie să se plieze pe ce vor profesorii, şcoala. O şcoală nu e bună sau rea, ea este bună dacă răspunde la cerinţele elevului”, a completat expertul în Educaţie. 

Neurolog: „Nu trebuie puşi sub presiune“

Pe de altă parte, neurologii afirmă că adolescenţilor trebuie să li se dea şansa să se dezvolte, iar vârsta de 14-18 ani este esenţială pentru ca aceştia să absoarbă informaţiile care le vor fi utile în viitor. Totuşi, este esenţial ca tinerii să nu fie puşi sub presiune pentru că efectul poate fi unul advers. „În creier există nişte ferestre de oportunitate, de învăţare. Un lucru nefăcut la timp nu mai poate fi făcut niciodată. Adolescenţii trebuie crescuţi într-un climat personal pozitiv, nu trebuie să îi pui sub presiune, dar trebuie să distingem aici presiunea emoţională a aşteptărilor şi modul în care noi, ca părinţi sau dascăli, formulăm aşteptările acestea. Trebuie să le oferi şansa de a învăţa foarte mult pentru că aceasta e perioada în care creierul asimilează cel mai mult. Este nevoie de educaţie serioasă şi de mare profunzime în perioada aceasta. Dacă poţi să motivezi şi să stimulezi adolescentul e foarte bine”, a explicat un medic neurolog pentru „Adevărul”.

Cum se ajunge la înstrăinarea de familie 

La rândul său, cercetătorul Constantin Schifirneţ arată că adolescenţa este vârsta marilor experienţe, iar tinerii trec acum prin crize existenţiale de identitate. „Când adulţii au o atitudine de cooperare, adolescentul vede în aceştia un partener de dialog. Dacă adultul refuză cooperarea cu adolescentul, atunci el manifestă rezistenţă, sub diferite forme, faţă de tendinţa acestuia de a-i îngrădi personalitatea, de a-i orienta modul de a gândi şi de a acţiona. Raporturile dintre adulţi şi adolescenţi pot deveni conflictuale, cu deosebire când atitudinea adultului rămâne neschimbată. La unii adolescenţi, asemenea raporturi tensionate duc şi la sentimentul înstrăinării de familie”, conchide specialistul.