Criza din universitati se accentueaza

Invatamantul superior romanesc este in criza. Calitatea programelor educationale oferite de universitatile romanesti, publice sau private, este intr-o accelerata scadere. Fondurile de care dispun

Invatamantul superior romanesc este in criza. Calitatea programelor educationale oferite de universitatile romanesti, publice sau private, este intr-o accelerata scadere. Fondurile de care dispun acestea sunt cronic insuficiente pentru a le permite sa intre in competitie cu universitatile europene, care cheltuiesc de 10-15 ori mai mult pe student decat universitatile romanesti. Acestea sunt doar cateva dintre concluziile studiului "Finantarea invatamantului superior romanesc", lucrare elaborata in cadrul Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), sub coordonarea profesorului universitar Adrian Miroiu, decanul Facultatii de Stiinte Politice al SNSPA. "Actualul sistem de finan-tare a universi-tatilor favorizeaza puterea discretionara a MEC in repartizarea fondurilor. Chiar daca fiecarei universitati publice i se aloca fonduri in functie de numarul de studenti, distribuirea intre universitati a locurilor finantate de la buget se face de catre minister, fara nici un fel de criteriu, cu exceptia, poate, a celui istoric: cate locuri au fost alocate in anii trecuti. Acest sistem nu este de tipul: banii urmeaza studentul. Locurile se impart pe criterii mai mult sau mai putin cunoscute, clientelare, populiste", spune Adrian Miroiu. Potrivit studiului, interventia statului este masiva si distorsioneaza grav piata invatamantului superior romanesc. MEC atribuie anual un numar extrem de mare de locuri universitatilor publice, in jur de 60.000 pentru primul ciclu universitar, care reprezinta aproape 40% din numarul total al studentilor. Alocatia de stat per student este extrem de redusa la nivelul a 380 euro pe an pentru un student inscris intr-un program de tip umanist, economic sau de stiinte sociale. Aceasta alocatie determina un nivel foarte jos al taxelor pe care universitatile le solicita de la studentii care isi platesc ei insisi educatia superioara. "Acest tip de alocare a resurselor impiedica diferentierea universitatilor pe criterii de calitate. Invatamantul superior este atat de ieftin nu pentru ca romanii sunt prea saraci, nici pentru ca aici competitia intre universitati e prea mare, ci pentru ca statul intervine prea mult intr-un mod inadecvat", spune Miroiu. Studiul arata ca mecanismul de finantare se adreseaza in principal managementului universitar, dar nu si studentilor. Universitatile primesc bani pentru plata salariilor si pentru utilitati, prin finantarea de baza, precum si bani pentru burse ale studentilor, subventii pentru studentii care stau in camine, prin finantare complementara etc. "Ambele tipuri de finantare reprezinta sprijin acordat studentilor pentru acoperirea costurilor studiilor si pentru intretinere. Pastrarea distinctiei prin insusi mecanismul de finantare induce nerecunoasterea primului tip de finantare ca un tip de bursa acordata studentilor, bursa de scolarizare. Pe de alta parte, o lunga perioada de timp distinctia intre studentii subventionati de la buget si cei care isi platesc singuri taxele a fost foarte rigida. Totodata, mecanismul actual de finantare nu ia in considerare problematica echitatii in accesul la invatamant. Posibilitatea tinerilor proveniti din mediile defavorizate de a avea acces la educatie superioara si la sprijin din partea statului este tot mai redusa. Dimpotriva, fondurile de stat se directioneaza catre tinerii care provin din familiile instarite", spune Adrian Miroiu. Bursele nu tin cont si de situatia familiala, sociala a studentului, ci numai de merit.